În patul de fier stă și zace acum
Piciorul stâng nu vrea
Să-l mai vadă pe cel drept
Mâna dreaptă de după masca de urs sângerănd
Bătăile inimii au încetat demult
Furnicile au invadat felia de
Voi sunteți voalul care vă acoperă proprii voștri ochi. (Ibn Arabi)
Valeriu cumpară o sticlă cu apă minerală, iar eu tocmai vroiam să îmi iau o sticlă de Pepsi. Nu mă asteptam să îl intâlnesc în
Scoți o orgă de pleoape
Din unghiul cu stele
Și cauți o noapte anapoda....
Alergi în cercul gol,
Găsești cuțitul
Gravat cu noapte
Dar tocmai atunci
Râul
De lumină
Te înneacă...
Acum unde crezi că vei găsi scăparea?
Unde crezi că mai poți fugi?
Þi-ai pierdut orientarea?
Crezi? Mai are rost să rogi?
Oricum în lumea asta ești,
Nici nu știi pentru cine,
Ce? Cum și când să
Cu multă vreme în urmă când încă nu știam ce înseamnă lumea cea adevărată, în vremea copilăriei și a inocenței credeam că totul este bine și frumos. Copil. Astea până într-o zi căci nimic
În singurătate stând și ascultând
Ceea ce am pierdut fără de gând
O stea a fost desprinsă din ochii mei
La tine să vină să-ți spună
Gândul meu cel din primul rând
Nu credeam că avea să
Mâna ta ce mi-ai întins
A mângâiat
Atâta plâns,
Cât nu poate cuprinde marea,
Nici câtă rouă
Are zarea...
Și din a perlelor șirag
Să fac colan
Pentru alt
Drag?...
Din plânsul
Obositei
Ucigasul perfect
Timpul e ucigașul perfect,
Omoară tot, omoară toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodată,
Omoară ura, omoară iubirea.
Nimic nu mai rămâne…
De parcă nu ne mai vrea
Mă cerți tu înger și eu plâng de bucurie. Nu vrei decât un gând să îl trimit spre oameni. Dar oare știi că tu ma vrei și alții nu? Nu știu când să se bucure sau când să mulțumească unui cântec. M–au
Vreau să simt că nu mă doare,
Cum aș fi putut să știu?
De unde vine o vorbă care,
De multe ori m-aruncă-n pustiu!
Am învățat ce-nseamnă așteptarea
De tot ce de mult am vrut
Și iată, mi-am
Tu mi-ai întins paharul cu otravă
Cu zâmbetul pe buze ai privit
Cum vinul se transformă-n lavă
Într-un târziu când cupa s-a golit.
Apoi mi-ai spus la fel de calm
Că se sfârșise totul
Atâta-i de frumoasă viața
Încât doresc să mor.
Eu am murit prin mine,
Acum vorbește tu.
Trebuia să sfârșesc aici
Am nevoie de liniștea ta.
Nu pot spune tot.
Am crezut că pot
Nu mi-a ajuns
Gând pentru noi
Știm că ieri soarta
Nu a fost prea blândă,
Dar a venit timpul
Să dăm totul uitării.
Știm că e greu
Să o luăm de la-nceput.
Că chinul și suferința ne-a marcat.
Dar nu
Cum va fi omul secolului XXI?
Vom avea noi simțuri, noi capete, medicamentele ne vor fi descrise după ADN, vom mânca pilule, vom purta ochelari dotati cu memorie, vom locui în case inteligente,
Alege tu
Nu știu când, nu știu cum
Am aflat ultimul drum.
Mă pierd, alunec în neant
Când ești trist să te uiți pe geam
Când plouă să te gândești la mine
Iar când visezi să nu încerci să
Unele lucruri rămân pentru totdeauna. Le duci după tine chiar dacă nu-ți face nicio plăcere. Fac parte din viața ta așa cum membrele fac parte din organismul tău. Ai vrea să te desparți de ele dar nu
Simfonie de îngeri
Nu căta a intelege ce nu poți să recunosti
Nu căta acum pădure să iți facă adăpost
Vorbele nu ințeleg ce știe sufletul să facă
Crengile nu pot de necuratul să te
- Suferi?
- Nu.
- Păi cum nu?
- Mă doare capul…te doare capul...ne doare capul…va doare ceva?!!!...
- Da, poate...ceva tot doare...
- În fiecare săptămână mă doare ceva...o frunză, un
Experimentul profesorului Vantranion
“Recunoscând că există acea sursă inepuizabilă se deduce că necesitatea legilor fizice…capacitatea de a transmite…” scriam în una din lucrările mele pregătind
La început de primăvară
Mergând pe cărăruia din luncă simțeam mirosul verde al colțului de iarbă ce dădea să iasă. Mergând pe cărăruie în minte îmi rulau imagini, cuvinte, trăiri. [..]
În urmă cu ceva timp mă aflam în fața unui fapt de care depinde viitorul imediat apropiat și chiar mai îndepărtat, aveam de luat o decizie importantă și totul depindea de mine! peste puțin timp am
copilul cu ochii albaștri
ascuns în iarba de pe deal
ținea în mâini pumn de țărână
cu mainile cerul îl mângâia
el copilul cu ochii albaștri
nu știa că diminețile suspină
și plâng roua pe
VE