Dialog cu durere

- Suferi? - Nu. - Păi cum nu? - Mă doare capul…te doare capul...ne doare capul…va doare ceva?!!!... - Da, poate...ceva tot doare... - În fiecare săptămână mă doare ceva...o frunză, un copac... - Capul...degetele...firele de păr...Câte un set de dureri pe săptămână... - Hai la farmacie. E desenat un plus verde. - Trebuie colorant. - De ce? Morcovii i-am consumat pe toți. - Muzica e prea tare. - Zgomotul mă omoară. - Asta e una din dureri. - Și de ce nu mergi la spovedanie? - Unde? - La copacii din parc. - Mai bine în pădurea Dascălului... - Chiar că te doare... - Ce poate să mă mai doaraă? - Cum? Doare adresa. - Spune acum adevărul. - Am încurcat hârtiile… - Șterge…acum… - Dacă nu găsesc culoarea potrivită…? - Mă dor și cromoforii! - Aha, deci aici e treaba cu clonarea… - Da, clonarea... interesant fapt.. - Ce să zic?...laboratoare secrete... - Doare? Doare mult?... - Sigur. Mă dor transformările. - Păi… acum e gravă problema… - Durerea nu e din interior...e din exterior...poluarea... - E foarte important. - Poți răspunde de ce râzi? - Ce vei face cu libertatea? - O transform în durere. - Da, dar cu toate astea mă întreb dacă va fi perfect procesul. - Îmi vor schimba culoarea... - Unde va fi verdele?... - Eu fac parte din categorie. - Aș vrea să cred asta. - Ai văzut cum e pe planetă! - Da, îmi dispare culoarea... - Unde e verdele? unde? verde unde ești?... - Simplu. - O, dar cum ai descoperit asta? - Cu ajutorul cromoforilor. - Cum se face transferul de la 70 de ani la 20 de ani? - Bine, bine, eu de unde iau culoare? - De la melcii marini. - De la melcii marini? - Da, de la melci. - Auzi? mi-a stricat pagina...a stropit-o cu cerneală... - Dar de când cu bună ziua... - Acum a început altă durere. - Nu sunt premise comentarii. - De unde vine? - Cum de unde să vină? - Pe câmp e iarba verde... - Da, pădurea va înfrunzi în curând... - Nu, mă doare...mă doare verdele... - Da, durerea e necesară...trebuie să fie. - Apoi cum mai pot simți fără durere...durerea?... - Atunci să ne doară.