Spre răsărit, pe malul unui pârâu,
Of, inimă, șade mândra,
Mirosind a colac de grâu,
Mă așteaptă să vin dincotrova.
Cu părul bălai bătut de vânt,
Of, mândră, cum tot întrebi,
De nu m-a auzit
Cineva știe de mine, de vastitatea
Temerilor mele, cineva mă vede
Printr-o lentilă care mă face drăguț, simpatic.
Veghează ca realitatea să nu-mi treacă de carâmbul cizmei,
Umbra de foc a
Pe o stradă oarecare
Șoferul, beat de motorină,
Face o mică explozie
Luând cu el și rabla prințului.
În fața ferestrei deschise,
Prin care pătrunde realitatea bine triată,
Gratiile
Mi-am dăruit o carte.
Văd, iată,
Fericirea în care se locuiește
Dincolo de moarte.
Văd vastul teritoriu
Unde poți fi lovit fără să ai păcate,
Firul albastru, vena,
Prin care tot sângele mi
Trece soldatul cu dreptatea.
Priviți-i chipul tânăr-
Toți învingătorii sunt tineri.
El are frumoase cizme.
El are ceva de zeu între două vârste,
Poate siguranța mâinii ce face semnul
Fatal,
Nu-i frică, iubire, trădare.
Toamnă. În scoică pătrunde un fir de nisip
Și scoica aceea moare.
Aproape lumină.
Gândul miroase-a gutui,
Nu-și mai încape în țară.
Fetele pe îmbrățișează cu
Numai de tine îmi spun muzele,
Numai pe tine zeii te vor
Să le fii pocal și ambrozie
Numai cu tine am să împart mările
Și flautul minunat cântător,
Pentru tine își înseamnă locul
Cu flăcări
