Poezie

De dorul tău

1 min lectură·24 august 2023

Mediu

Sunt piatră aruncată-n râu

Ca să mă spăl de nostalgie,

Când prea departe-n astă lume

Mă voi topi de dorul tău.

Sunt frunză de copac bătrân,

În calea ta ca să mă pun,

Când toamna va veni devreme,

Apoi, să putrezesc de dorul tău.

Sunt apă dulce de câmpie

Ce vrea piciorul să-ți mângâie,

Când iarna cruntă va să vie

Voi îngheța de dorul tău.

Sunt albă pătură de nea

Ce se așterne-n calea ta,

Când primăvara va să vie

În apă mă voi transforma,

Ca să mă scurg de dorul tău.

Sunt soarele de primăvară

Ce joacă trist în părul tău,

Când vara se va instala

Vor fi doar raze-n calea ta,

Iar eu voi fi orbit de dorul tău.

00726

Vasile Serban. “De dorul tău.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-serban/poezie/14173183/de-dorul-tau

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.