Poezie
Descompunere
1 min lectură·
Mediu
Văd o viabilă speranță la purificare
Atunci când totul putrezește-n mine,
O presimțire dură ce parcă îmi vestește
Că a venit sfârșitul umanului din mine.
Mă îngrop de viu cu amintirile-mi timide,
Un sprijin prea tăcut al deznădejdii mele,
Simțind că astăzi mă așteaptă moartea,
Vreau să aprind în lume o luminiță vie.
Sunt muritorul trist ce trage azi să moară
Lăsând ca moștenire tot ce e gând în mine,
Mă las pe veci răpit de suferința morții
Și lepăd fără jenă costumul strâmt al vieții.
Monotonie neagră în izolarea-mi tristă,
Un fel de primăvară în prima zi a morții.
Tăcut, un Sfântul Petru, aflat în fața porții,
O dezlegare îmi dă să îmi aleg mormântul.
00715
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Serban
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Serban. “Descompunere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-serban/poezie/14175793/descompunereComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.