Cinism

Prima stofă e echilibrată, un ușor aer volubil, o dorință de întoarcere la rădăcini.

Ce final!

“oglinzile și împreunarea trupească
sunt abominabile
fiindcă
sporesc numărul oamenilor”?.

Să știi că nu m-aș fi gândit la asemenea comparație. e ceva adevăr în ea:) Doar că nu văd nimic abominabil, dar aici se justifică titlul: cinism...


Îmi face plăcere să te descopăr ca pe un poet complex.

Mihaela

vasile salisteanu!...un text greu, in care nu stiu cine sporeste...cinismul?...oamenii?...oamenii?...ploaia?...am tot citit si recitit...acum cred ca e timpul...ca ploia sa izbucneasca:)...

Aș fi vrut ca voi să aveți dreptate, dar nu eu am pus întrebarea.
Mulțumesc mult, vă mai aștept.

Sunt constructive întrebările. Pînă la urmă, de la ele începe cartea spirtualității noastre; aceea de nisip, se prea poate, „pentru că nici cartea, nici nisipul n-au început și nici sfârșit” (Borges). Dar Domnul Vasile Salisteanu știe aceste lucruri. Așa cum știe ca de la astfel de puncte să construiască poezii.

Borges mă uimește de fiecare dată și mă subjugă.
Mulțumesc pentru că m-ai înțeles.
Te mai aștept.

Această întrebare, nu numai că m-a atins, ba chiar m-a izbit lăsându-mă mut.
Mulțumesc Ioana. Când nu lași semn peste scierile mele, sunt îngrijorat.