Poezie
poarta sărutului
1 min lectură·
Mediu
eu un cadran tu doar o oră
ei călare vindeau timp
am putea da mărgele
dintele din coajă de durere
muntele cioplind piatră
pentru săruturile negre
am putea da o supradoză din ultima noapte
sfărâmată pe trupuri
o ploaie dreaptă ca un soldat
toate
ar putea fi aliniate pe tarabă
lustruită cu mâneca
sabia lor tăia lacătul acestei zile
buzele
rănite de sângele fiecărei secunde
002.362
0