Poezie
corbul cu clonț de cuvânt
1 min lectură·
Mediu
vorbeai
în lume s-a dat atâta plecare
cât este nevoie
o frunză tremură
și aerul are gust de păianjen
fiecare trestie ruptă
ochii
lătratul câinilor
niște cântece albastre
care țintesc organele vitale
fereastra bătută în cuie
se ofilește sub atâta cuvânt
vorbeai
o frunză tremură pe buze și mă doare
copacul
001.165
0