Poezie
paznicul pământului
1 min lectură·
Mediu
grâul din cer s-a copt mama rupe pâinea fierbinte și-o-înmoaie
în lapte steaua era doar o frunză ce se rupea din mâna ei
și se-întorcea la copac
cu o floare de tei am zgâriat coaja lemnoasă a unei lacrimi și pasărea din scorbură
a zburat
fereastră deschisă de vârsta albastrului când era mai tânăr
fâlf-fâlf se auzea cum zboară
până la paznicul pământului
ciocul ei de aramă i-a scăpat un bănuț în apa amintirii vorbei de gutui
cu care mă-nveleam în fiecare picătură de dimineață
greu ca un suflet
banul s-a dus până la fundul apei încă un ochi vamă din care
să înflorească gutuii
floare de semn
mamă
că paznicul pământului primește la poartă numai o lacrimă
aprinsă într-un vârf de lumânare
floare pasăre de tei
001.072
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Pin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Pin. “paznicul pământului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-pin/poezie/14049788/paznicul-pamantuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.