Vasile Munteanu

acum, poți :).

Ottilia: eu văd împrejurul prăpăstios privind un munte; într-o realitate matematică, aceasta ar putea fi o fracție; într-un mediu natural, pur și simplu distanță.

mulțumesc pentru preumblarea printre cuvinte.

eu zic să întorci cealaltă parte a iepurelui șchiop către, în felul acesta o să vadă și ochiul care doar aude; veni-i-ar numele; în urma altor nume, desigur; aproape procesiune; trei crai de curte veche jelind o ladă goală; de ce-o fi.

pe gerul acesta este mai de trebuință astfel; mulțumesc pentru lectură și semnul despre.

și când vă gândiți că este abia începutul...
masa și dansul

data trecută era vasile munteanu - biata oaie; progresăm, progresăm..., deci sunt șanse ceva să rămână.

dimpotrivă, doamnă; dacă, p1: eu sunt titlul și p2: conținutul este titlul, concluzie: eu sunt conținutul.

după cum vedeți, poezia despre care vorbiți nu se regăsește nici măcar sub formă de necunoscută; mai ales că nu mi-am propus niciodată să revoluționez poezia, ci numai să o sintetizez; \"clasic\" spuneți? clasicul clasicului? preclasic? clasicul timpuriu? șamd?


mulțumesc pentru lectură; sau vă place să mă citiți sau vă place să pierdeți timpul, recunoașteți...

.

ok, Mihai, dar după asta e \"off\" :).

ai dreptate, am înțeles greșit; la finalul precedentul comenatriu, te refereai la textul meu nu la textul tău; de aici confuzia.

cât despre partea editorială și \"ajutorul\" dat celorlalți, nu știu ce gândesc ceilalți editori, dar eu mă număr printre aceia care consideră literatura un summun de eforturi personale; nu cred în caracterul extrovertit al creației în faza de elaborare.

și nu ai dreptate când spui că aș comenta \"exclusiv\" textele mele (vezi paginile de comentarii); dar, printre altele, în utlimul timp pentru mine prioritare sunt două fetițe la \"stadiul de scutec\".

și, doamne ferește, de ranchiună; nu văd ce ar justifica un astfel de sentiment; oricum, când mi se întâmplă (că mi se întâmplă), îi omor în scris :).

la fel

Mihai: ai dreptate; dar ai dreptate pentru că nu ai dreptate - asta înseamnă \"la loc comanda\".

textul acela l-am citit de vreo trei ori; dar erai prins în polemica aceea cu Dmitri și am zis că e suficient; restul justificărilor ar atinge aspectul personal al existenței mele și nu este cazul aici; dar îți spun că lipsa de timp mă face să acord prioritate textelor mele (adică să răspund la comentarii), iar nu egocentrismul; am să îmi găsesc cu siguranță timp și pentru textele tale, mai noi sau mai vechi.

eu nu am emis nici o pretenție despre ce textul acesta este sau nu este; mai mult, pentru a da satisfacție iluștrilor teoreticieni ai poeziei dintr-un mediu nu atât de ilustru ca și câmpiile pe care domniile lor pasc autenticii cai ai autenticei poezii (pentru că mai toți semnatarii de aici sunt autorii măcar ai unei lucrări de specialitate, în care, la loc de cinste - chiar pagina de titlu - tronează definiția poeziei), am încadrat \"textul\" acesta la personale; dar, după cum spuneam, dacă ceva mă face cu adevărat să râd în barba pe care am să mi-o las după această experiență este că (re)numele îi precede pe aceia care comentează; de lene (și din motive că: pe de-o parte, nu se merită și, pe de altă parte, este edificator)mă rezum la ultimele trei exemple: pe Firică, A. - analiza infailibilă; pe Banu, D. - lipsa de sclipire și zgomotul pentru nimic și Mihuț, D. - nici proiect, nici căcățel (din respect pentru autor am ales antiteza :D ).

aștept în continuare păreri; \"asta e\" poate rosti oricare dintre noi; dar ce scrieți domniile voastre aici este \"irecupreabil\".

pe (dumne)zei, nu vă opriți - îmi sunteți din ce în ce mai dragi.

forma corectă a lui \"asta e\" asta e: e asta; din motive (ne)imputabile autorului, subiectul lipsește.

parafrazând parafraza sus-parafrazată: ce țară mică, doar câțiva analiști.

o reeditare, desigur; adăugată și îmbunătățită.

Mihai: asta-i viața camera, atunci când nu are sonor sau prezintă numai anumite cadre, minte; uite, îmi vin în minte (mereu îmi vine în minte câte ceva), secvențele acelea din filmele americane de duzină în care întreaga familie vizionează casete din copilărie, de la nunți s.a.m.d., în care totul pare idilic, iar realitatea este alta; prefer filmele rusești (mai ales literatura), în care totul \"se construiește\" în jurul personajului (mai ales al numelui); de exemplu: \"Piesă neterminată pentru pianină mecanică\" (l-am ales pe acesta pentru că nu are legătură cu textul); singurul care se minte este spectatorul; dar asta din cauză că \"încă nu a avut timp\"; la sfârșit, singur se minte, singur se lămureșt; eu, unul, mă simt lămurit.

desigur că se poate scrie și cum propui tu, dar ar fi altceva și, mai ales, ar fi altcumva.

când consider ceea ce scriu, sub nici o formă nu desconsider ceea ce nu scriu; dar nu mă reprezintă.

asemena,
Vasile Munteanu

Emilia: dacă judecăm strict sub raport economic și din perspectiva intenționalității, da, ai dreptate; prietena ta dorea să cumpere un format tipărit, nu o agendă; dar ceea ce îți scapă din perspectiva minimului artistic/ pseudoartistic/ non-artistic (sau cum o fi),este ceea ce obișnuim a numi \"univers de așteptare\"; de exemplu, nu este nici o diferență de receptare dacă dacă apar gol-pușcă pe oricare bulevard din oricare oraș sau la patru ace la nudiști; deși unii, în minoritate, s-ar putea să nu se simtă deranjați; apoi, aveți dreptate să spuneți: \"un nebun aruncă o piatră în apă și zece înțelepți...\"; dar iar pierzi din vedere un lucru: un cuvânt nu este o piatră; un cuvânt este un început (vezi Biblia); el este Energie; oricum, mulțumesc pentru lectură și semnul despre (și, vezi, deși nu ai găsit ce te așteptai, sau nu ai găsit nimic, ai simțit nevoia să îmi comunici asta; din perspectiva intenționalității mele, am primit ce am dorit.

doamnă Mamier: și eu vă urez să trăiți mult; evident că o polemică nu este moarte de om; este și motivul pentru care prefer dezbaterea în detrimentul polemicii (la care nu recurg decât la mine în pagină, deci să nu vb despre cine începe, suntem maturi); mie îmi place când moare cineva; de curiozitate.

Ottilia: mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre; conceptul de \"rele tratamente aplicate minorilor\" are tot atâta acoperire ca și acela de \"drepturile omului\"; în defintiv, de undeva trebuie început; în textul de mai sus, indiferent de ce-o fi el, nu pare că este vorba despre așa ceva; umilința este una ludică, fortuită, asumată; și, totuși, la fel ca în raportul de mai sus, cauza primează; dar se pare că de ea nu-i pasă nimănui.

conFrate: nu știu cum de ți-a scăpat, întotdeauna Ba...A a fost și este o formă de (re)negare de sine; crezând că îi neagă pe alții, se minte.

Radu: moderatul, în acest caz, este defectuos: a) nu există căcăreze de urs, așa cum reiese din enumerarea ta (în text e vorba de o diferență \"substanțială\"); b) nu este vorba despre sex oral, ci despre oralitate (ceea ce, să avem iertare, se consumă altfel, pentru că, nu-i așa, se comportă și se suportă diferit); c) plastic este cuprinzător, polistiren este delimitativ; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

Mihai: 2 precizări; a) dpmdv, ca și în viața reală, o poreclă descrie mult mai adecvat un personaj decât un nume (pe care îl găsesc foarte... impersonal); b) înjurătura respectivă nu este o \"găselniță\", ea face parte din \"folclor\"; da, la partea cu neofabula sunt de acord; așa cum recunoșteam mai sus, textul (în maniera în care a fost scris) s-a pliat perfect (cred eu) pe o conjunctură (de dată recentă); cinic (așa cum sunt), am profitat de situație și i-am atribuit (ȘI) încărcătură de comentariu; dar aceasta va dispărea împreună cu titlul, care, evidnet că va fi altul (așa cum am menționat mai sus, ele încadrându-se în seria textelor cu caracter autobiografic); oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru prezență.

bine, doamnă, aveți câtă dreptate vi se cuvine; echitabil?

domnule Recheșan, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre; sunt invidios - nu aș fi sintetizat mai bine.

data trecută, de exemplu, m-ați amuzat; astăzi parcă îmi stârniți compasiunea;
ok, eu sunt Vasile Munteanu; oaia cine este, dv? compasiune îmi stârniți în principal pentru că, atunci când rămâneți fără argumente (într-adevăr, frecvența ar trebui să vă dea de gândit), faceți recurs la autoritatea lui M. Sorescu (pentru că nu este prima oară când reacționați astfel), de parcă simplul fapt conjunctural că l-ați cunoscut v-ar transfera inevitabil ceva din gândirea sa sclipitoare; dacă ați pricepe ceva din ceea ce citiți (credeți-mă, până astăzi aveam îndoieli, dar astăzi mi-ați confirmat), ați vedea că \"universul mitologic rural\" nu este nicidecum sorescian, ci labișian (ah, ce îmi place limba română când se mulează perfect pe context); da, acest univers inegalabil în acest text este scatologic pentru că el, în realitate, chiar așa a devenit; și a devenit astfel mai ales din cauza unora care tare vă seamănă în gândire; în plus, cum spuneam, că textul susține o conjunctură, este pură întâmplare, textul chiar este autobiografic (mai puțin numele și porecla, care și ele erau, dar erau altele); faptul că am crescut la munte, într-un mediu cvasisălbatic nu înseamnă că vreau să amuz pe cineva, sau să îi imit pe Sorescu și/sau pe Labiș; spuneți \"merită mențiunea de personale\" de parcă ați spune că merită să stea închisă; da, aveți dreptate, este și poezie, este și personală, este și proză, este și tehnică literară; din care dv nu veți înțelege niciodată nimic - în ceea ce vă privește, e prea târziu; dovadă că, deși nu vin să mă dau în spectacol despre prostiile pe care le postați (dumnezeule, ce simplu ar fi!), pe dv un resort nebănuit vă zgândăre, nu vă lasă să dormiți dacă nu defecați în aceste pagini obscurele dv frustrări, micimile de care ați fost cotropită.

și încă ceva, dacă simț literar nu aveți, măcar aveți bunul simț de a nu-i jigni pe alții doar pentru simplul fapt că au sesizat că aveți un handicap; major, este adevărat, dar se poate trăi și astfel.

fiți o doamnă!

recunosc, nu m-am gândit niciodată la cititori din perspectivă cantitativă (cu toate că știu sigur că am scris și \"cântece\"); cum spuneam altă dată, asta e, poezia nu se scrie cu note de subsol; în fapt, fiecare cititor \"traduce\" orice poezie în funcție de ceea ce îi definește personalitatea; prin urmare, treaba mea e să scriu (așa cum scriu), treaba cititorului e să citească (așa cum citește).

Anca: apreciez ce ai scris, dar o precizare este necesară; în expresia respectivă, întrebarea la care răspunde substantivul \"muie\" este Unde?, nu Ce? prin urmare, ea înseamnă gură (nu ca în fanteziile neexprimate ale doamnei de mai sus), așa cum reiese el chiar din DEX; da, scârbos este (ca majoritatea expresiilor de tipul acesta dintr-o limbă - și, slavă domnului, limba română este una bogată), dar pornografic nu este.

Claudia: spun sincer (recunoscându-mi astfel limitele) că nu am înțeles nimic din intervenția ta.


vă mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

dar tot nu v-ați putut abține? sau limba păsării din comentariu nu este a dv? a, am uitat, sunteți \"prea rafinată\" să ratați un astfel de text; din care, oricum, din tentativa dv de exprimare nu reiese cât ați înțeles...