Vasile Munteanu

în sine nu este rău; îmi place felul în care imaginile se succed (accelerat și în "negativ"), că sugestia generează starea; că evocarea este fericit dublată de invocare.

dar

dpmeudv, anumite elemente sunt total neinspirate:

- titlul; de ce musai "mașini sau corăbii" (care, fie vb între noi, nu prea au legătură cu textul propriu-zis)? personal, am văzut astfel de pixuri în care se ridicau "la suprafață" maimuțoi sau femei dezbrăcate; și?
- unde "făcea pe mortul" (preferabil se prefăcea...), sub apă sau deasupra?
- "coșurile cu scoici"?(!) acnee?
- "așa", cum?
- "mă trezesc dimineața și fac oricum un înger alb în zăpadă/ sau pun dulceață la borcan"; "dimineața" e o precizare inutilă; iar "fac"? "fac"... "oricum"? "înger alb"? "zăpadă"? unde, peste "apa neagră"? ninge când pui dulceață... "la borcan" (se pune și la sticlă?)? asta nu se pune toamna? întreb și eu, nu știu, eu nu pun.
- "din care nu mai scapi vreodată în afară"; e posibil și "din"... înăuntru, în interior?
- "monezi"; forma corectă de plural: monede.
- clowni-clovni ("mașina cu"?)


"oricum", finalul (mai exact ultimele 2s sunt peste rest).

nu-mi place textul [probabil din cauză că nu am vizionat videoclipul (nici nu intenționez)].

în schimb, îmi place la nebunie imaginea această de Snow White Return (o englezesc, așa, de dragul titlului); dacă "piața mare" era oglindă, iar "foamea" invidie, ar fi fost perfect.

părerea mea este că majoritatea dorm în propoziții; în consecință, părerea mea este că nu exprimați un ideal, ci o stare de fapt.

textul nu este totalmente lipsit de umor; însă efortul pe care îl faceți să fiți glumeț este strident; ați mizat aproape în totalitate pe jocul de cuvinte, din care cauză textul nu are tensiune, "momentele subiectului" fiind atinse cu o corectitudine aproape școlărească; în plus, la nivel compozițional, nu excelați prin nimic; portretistica este ștearsă, lipsită de pitoresc (ce putem atribui potretului fizic putând lipsi; ceea ce se obișnuiește a fi numit portret psihologic fiind explicit); cele două personajele secundare sunt "de umplutură"; Ion și Luca? mai aveați să pretindeți că personajul principal se numește Matei! Eminescu? credeți-mă că, oricât m-am străduit, nu am reușit să înțeleg de unde până unde "invocarea"; pentru că pe ea o cheamă Veronica? dacă ar fi chemat-o Isadora, i-ați fi scris lui Esenin? tipul acesta de... inocență poate caracteriza un personaj, nu autorul.


[că "trandafirul japonez" nu are "țepi", nici nu mai contează; cred că l-ați ales pentru rezonanța numelui, deși, după cum se vede, popularitatea nu este întotdeauna un avantaj].

(sau despre
“Ipoteticele Aventuri ale lui Gulliver la Gallimard”
respins din cauza limbii moarte sau în curs de murire)



stimate autor, băi escu, aka Gullimard,
liliputan fără de editură, dar uriaș pe lângă orice gard,
desigur specialist în numerologie,
profund numai în crizele de abulie!

îți spun secretul poeziei pe-ndelete:
ea trebuie să miște ceasul din perete;
când timpu-i scurs și înlemnește la podea,
să stea-n genunchi și să îl tragă la rindea!

desigur, vor veni în urmă alde tu, Maitre d’Pelle,
precum un cor de raganele să îi numărați silabele,
pozând în vii pentru că, na, “comedia se mișcă”,
iar soarele să vă privească-n ochi numai la rișcă.

Aman, Adam! Aman, Adam…
Prolem Sine Matre Creatam

mulțumesc, Dorin, pentru semnul de lectură.

Sir Perfect, când observ ce mix
ză haus poci debita (cu gura),
mai că aș crede că posezi cervix
și numai ți-au greșit făptura.

nu e nevoie să insiști, a înțeles
până și A. Năstase că ești as în oo,
te-a invitat la Cornu, la Congres,
să împărțiți patru la membre (două).

dacă se-ntâmplă și nu-ți iese (socoteala)
și strici cu propriul chip supracoperta,
tu poți traduce chiar și abureala,
semnându-te: aNastase, Alma (totuși Roberta)

la moară mie, s’ gelos de mi se face mică
până și cel din urmă por sau orifică –
din care cauză, ca orișice chibiț,
nu poci să mai transpir; da-n schimb sughiț!

“a bea sau a nu bea?” – dilemă sau dileală?
refresh (Ș.T.) Fan Escu's inner man (ca o pileală);
rost de mălai! perfidul Albion lacom tresare:
dac-ai semna cu I. Becali, ai juca în deplasare.

deși pari dus pe cursă (expirat, uzat),
abia fentezi o strofă (în mod repetat);
norocul tău c-ai învățat să îi traduci
pe morți (că pe-ăia vii nu mai apuci).

Morala (“în cazu dat”, balkanikă)
necrofilia (nu doar enciclopedia) fiind britanică :
mai înțelept cotrobăitul după baibafir.
mata tot după răposata lui șekspir.

am chiar și un "l-a" în loc de "la"; nu îmi apăr "scăpările"; dimpotrivă; nu musai pentru că am scris "după ureche" (considerând, în cazul de față, perfecțiunea... efort inutil); dar mai ales pentru onomastica inclusă (aș fi fost tentat să scriu după... cine știe ce parte anatomică).

coniță, tanti, bre, dă voie mie
să satisfac ce nu a fost în stare
amicul preumblat prin broscărie
de își dă aer_e de reabilitare

n-o să cădeți în misticism, vă jur,
dar, credeți-mă, e cam dus cu pluta;
la cum îndrugă, e pescar pe Baikonur,
e vertical cât se întinde guta.

deci luați aminte eu îl văd curând
(dau un exemplu l-a-ntâmplare)
cu poză tipărită în abecedare
(desigur, dacă președinte o mai fi Băsescu)

semnez indescifrabil,
Radu Ș.T. Fănescu

poate a substanței poetice; desigur, din perspectiva accidentului (cu tot cu paternitate a conceptelor) :).


mulțumesc pentru lectură și pentru.

vezi, acesta este un paradox științific: numărul fețelor bisericești care trag cu pușca (să le numim generic "Sf Gheorghe") a scăzut invers proporțional cu numărul bisericilor construite.

și eu sunt de acord că e bine, dacă ai intrat în sălașul (am folosit anume acest substantiv; a se vedea DEX) Balaurului, să ieși așa cum ai intrat; ideal ar fi să rămână Balaurul lat...

și mie abia acum mi-a trecut prin cap [gândindu-mă la "bătăușii" Mihai și Ion (ehe, ce nevoie am mai avea acum de unul care să tragă după ciori...; "tu-i neamu' nevoii!")], că bătaia o fi, n-o fi ruptă din rai, dar clar e... clasică!




"și în bojdeucă a intrat bas rutten."

numai gândul că "literatura trebuie să" [orice] mă îngrozește; literatura nu trebuie; literatura este; sau nu.

ai vrut [poate], În locul acelui "formală", să spui formativă?

aici, m(l)-ați avut! dacă am lua în calcul numai prozodia, tot ar trebui să recunoaștem: sunteți desăvârșită tehnic; dar excelați și la nivel ideatic, compozițional, lingvistic (cel puțin jocul de cuvinte m-a încântat)... "on&on".

cred că (nu sunt nici ironic, nici nu am sentimentul că exagerez afirmând acest lucru), dacă ați fi scăpat de aerul strident epigramistic (probail cauzat de nerăbdarea de a da replica), ne-am fi găsit în prezența unei capodopere a genului.

a! să fie clar; ce am scris aici nu infirmă ce am comentat la celelalte texte ale dv; dar, parafrazând anticul: unde este, este!

f fain asta:
"în ultima vreme ca un lunatec luna cu orele privesc."


ce (mi se pare că) sună aiurea: "(ca să vezi, mortul vorbea)"; pe de o parte, accentul zeflemitor nu cadrează cu restul textului; pe de altă parte, parcă, atunci când ai decis să explicitezi, ai fi gândit: poate citește vreun prost și nu înțelege exact ce am scris în versul precedent.

se spune (așa am citit, așa transmit mai departe) că nimeni nu l-ar fi auzit vreodată înjurând altfel: "tu-i neamu' nevoii!"

ce place mie în mod deosebit: i) că ai găsit comparativ "geniului" (demonstrând - a câta oară? - că academismul are caracter orientativ, nu axiomatic, așa cum pretinde); ii) echilibrul perfect (prin urmare, paradoxal) între istoric (sau documentar, cum se preferă), onirism și suprarealism; între "gonie" și anatagonie; nu în ultimul rând (iertată fie-mi îndrăzneala), între fantasie și nebunie; iii) un deosebit simț al dozajului în portretistica de natură alegorică.

pentru a echilibra începutul acestui comentariu, am să precizez că ultima oară când am interferat cu imaginea lui bas rutten, acesta exemplifica tehnici de autoapărare cu tot ce ai la îndemână; în cazul de față (de ce nu?), literatura.

în general, are doza ei de patetism; după cum am precizat, nu, nu "reproșam" nimic la textul la care faci referire; pur și simplu atrăgeam atenția că amândoi tindem (în comentarii) către o sinceritate care depășește sfera "comentatoricească" :).

despre textul de aici: i) "dacă poezia este infinită ea nu poate fi predată sub formă de linie dreaptă" - este o parafrază a unei cugetări aparținând aceluiași autor identificat (fără a-i scrie numele) la același text al tău printr-un alt citat: "Se poate face orice, dar nu se poate vorbi despre orice". ii) "mă voi așeza" nu are numai semnificația de "a sta", de "a (te) odihni", ci sensul este și acele de "a (te) așeza la (casa ta, de exemplu)"; în concluzie, desigur, aș putea renunța la oricare dintre aceste construcții, dar la nivelul sugestiei aș obține cu totul altceva.

oricum, dacă după atâția ani de activitate de site (8, 9 ani!) mai găsim resurse de a ne citi și comenta (uneori, e drept, mai rar, chiar de a ne aprecia), înseamnă că nu suntem încă în ipostaza acelor rude pe care le-ai dori mai degrabă moarte sau măcar plecate din casă (încerc să glumesc; sau, dumnezeu știe, o fi tot o formă de sinceritate incontrolabilă - sic!).


mulțumesc pentru semn.

o sugestie (în locul acelei carcase): meduza, (h)idra sau gorgona (trimiterea este evidentă); justificarea ar fi: astfel, este redus la un organism primar, transparent, a cărui formă este comparată cu o ciupercă sau un clopot, al cărui aparat digestiv s-a format direct din ou.

dacă nu vei găsi potrivit, îmi cer scuze; în general, nu îmi permit sugestii.

dincolo de unele construcții deosebit de poetice, mi-a plăcut ideea dezbrăcării de ceilalți, cum, în numele unei iubiri imposibile (în prezent), dai la schimb (asemenea Micii Sirene) "al tăul" pentru omenesc, în numele iubirii posibile (fie și în absență).


ce cred că nu merge: "carcasa de pui"; valuri, nisip, castele de, delfini și... carcasă de pui? personal aș căuta altceva, la fel de acvatic.


un cititor,
Vasile Munteanu