Vasile Munteanu

„Așa da!!!” și ție, Andrei! Cei care au puterea recunoașterii sunt aproape de inima mea. Nu pentru că au recunoscut, ci pentru că au putere. Kundalini a luat-o în sus în ceea ce te privește (glumesc și nu glumesc).
Dana. Dacă ai intui „societatea” căreia îi este adresată „satira” mea pașnică, așa cred eu, ai constata că e al naibii de agresivă. Recunosc faptul că cea la care te-ai gândit tu nu mi-a folosit decât de „paradigmă” (glumesc și-n cazul tău, desigur...)

Mulțumesc pentru răbdare și pentru părere.

Cu prețuire,

Vă implor, nu mă copleșiți în același timp. E prea mult pentru un suflet care a trecut zilnic pe la o poezie nebăgată în seamă.

Ioane, nu am vrut să știu dacă și-a văzut ursoaica umbra; conform „alegoriei peșterii”, trebuia să îi „împărtășească” puilui „adevărul” și acesta, întocmai ca în povestirea lui Platon, sfârșea prin a o ucide... Altminteri, fie capul tău pe umerii mei...

Magule, credeam că sunt suficient de „paradoxal” în sinceritate eu încât să nu mă mai mire nimic. Recunosc public, în ceea ce te privește, m-am înșelat. Urcă pe Măgură și caută ursoaica și du-i vestea că printre oameni nu sunt numai vânători...
Silvia, aș minți dacă aș spune că mai șiut ce să îți răspund. Vreau nu vreau să zic ceva, altceva... Nu știu. Sunt sigur că înețelegi neputința exprimării din prea plinul sufletului...

Cu prețuire infinită,

Ioane,

asta-i altceva!
Nici nu îți poți imagina cât de bine mă simt când nu mai înțeleg nimic! Nu sunt ironic, malițios etc., sunt sigur că tu mă înețelgi în bucuria mea de „nebun”. Iar eu nu am spus că trebuie să schimbi ceva...
La treabă creiere bicisnic! Al meu, Ioane!

Mulțumesc și eu pentru precizare.

Același,

Încotro zbor cu sângele deșirat, „fereastra turnului” e prea departe, întoarece-te „în tine” unde „plouă cu soare” aripile tale încă zburând chiar dacă, din când în când, mai este nevoie de câte-o „revizie”.

Cu drag,

Sirenă, Sirenă...

tu scrii, eu citesc - în „acel ceas” cine ami poate spune care e „el” și care e „ea”?
Carne cutremurată și simfonia sângelui în creierul vibrând ca o orgă!

Asta-i „urechea mea muzicală” și nu poți determina „să ascult altfel” nici dacă ai cânta altfel...

Mă cheamă „Heeeeeei”

bine că te-i divizat;
încapi mai ușor în sac
și am un piron și-o sapă
du-te iute, te îngroapă...

Dragă Sirenă,

nu te mai dedubla și nu mai fă dragoste cu tine însăți. Ce muritor crezi că poate înțelege o Femeie privindu-se din interior „la ceas oprit de lege și de datini”?

Nu mai știu cum mă cheamă.

Cu riscul de a mă supune „ineterpretării”, Pan, îți mărturisesc faptul că, așa cum înțeleg eu o astfel de „imagine poetică”, este sublim redat sincronismul dintre „el” și „ea” în preajma „germinării” puiului de om, ca o sămânță de primăvară.
Această „conștientizare” a nașterii de carne, oase și sânge „în afara” ei generează în „el” nașterea ideii, imaginii și a cuvântului.
Logos întrupat și întrupare de logos. „Ați intrat doi și ați ieșit unul”.

Cu urarea „naștere ușoară”,

Dragă Ioane,

îmi place al tău poem-șaradă, însă, pe mine, mă pune în dificultate tocmai prin caracterul lui explicit.

Dragă Mae,

să nu crezi că numai „răsfățata” de Dana te recitește. E a treia oară în această dimineață și cred că mai trec.

„Mincinosul minicinoșilor”

O părere „caldă”:încearcă fără „poetic” în prima strofă; doar „universul”.
Mai trec...

Același,

Sorin, lipsește un „e” în titlu?

Având în vedere că „imapctul afectiv” ți-a fost desccris de Elia, am să îmi permit să descriu, cu omisiunile inevitabile, „impactul ideatic”: „Poezie a simțurilor” - Balzac; „Copil gata să se nască” - Louis Menard; „Cursă a geniului speciei” - A. Schopenhauer.
Justificări: Bărbatul se redefinește prin femeie, trecând prin „germenele” sexualității de la copil la mascul, de la inocență la virilitate, de la pasivitate la agresiune. Viitorul umanității? Sexul: iubirea și degradarea oamenilor.
Timpul recreat de cuplu, cosomlogia recreată de cuplu - amorul ca panteism și ca prăbușire în sine.

Un bărbat.

Mister Aderson!

Tu nu ai văzut „Matrix”? (Ultimele două strofe)

Primele trei și concluiza (Știm!) le percep ca pe o determinare a ființei în „celălalt”, în care fiecare „noi” devine un alter-ego, un sine la pătrat considerat într-un număr infinit.

De la epigrame ți se trage chestia cu „matricea” - :).

Cu simpatie,

Luați și mâncați - acesta este cuvântul meu!
Luați și beți - acesta este sufletul meu!

Dragă Viorele,

fi-mi-ar limba..., așa sunt eu cund sunt nedormit, echivoc: chiar dacă nu am stat mult, aiic am oprit: e o gară de toată frumusețea!

Cu respect,

Dragă Geea,

un drum spre inimă te duce prin lumină
pe carea n-ai s-o poți acoperii cu pasul
ce bine că sunt treaz, că încă n-am dormit
și sunt eu cel dintâiul care-ți aude glasul

De veghe în lanul cu poezii,

Dragă Andrei,

eu sunt „excepția care confirmă regula” (glumesc)...
Te citez:
„Ma intreb: oare n-ar fi mai bine ca inainte sa vorbesti de anumite lucruri, sa le si cunosti?(ex. Ayur Veda, sau Ayurveda, cum spui, nu ma intereseaza MISA). Este o chestie care tine de cunoastere si implicit de sinceritatea neparazitata a unui text.”
Când te exprimi la modul general, aproape ai întotdeauna dreptate. Tu, acum ai dreptate, dar „la modul general”. Și am să și argumentez acest lucru. Măcar pentru simplul motiv că ai comis aceeași greșeală de care mă acuzi pe mine. Când am „spus” (satiric, de acord?) că nu știu cum se scrie MISA, probabil că nici puza și majusuculele de la „Ayurveda” nu se vedeau la televizor, dar nu am vrut să mă repet. Cât despre faptul că eu „știu” ceva despre Ayur Veda, despre Upanișade, despre mai știu eu care Gita, faptul că știu că „urinoterapia” se cheamă „Amaroli” trebuia să te puțină măcar puțin pe gânduri.
Sper că nu te-am supărat cu aceste precizări. Așa sunt eu, mai pe „manipura”. Când o să fiu mai pe
„ajna”, probabil că o să dau un răspuns mai bun. Iar când o să fiu mai pe „anahata” chiar o să te iubesc.

Cu sinceritate,

Dragă Virgil,

natura, Dumnezeu sau natura lui Dumnezeu, atunci când ne-a creat, știa ce face.
Cred că acest este motivul pentru care nu avem oasele goale ca păsările: să nu ne putem uita prea în sufletul lucrurilor.
Liviu are dreptate: 5 minute ochii pe femeie - :) - și, apoi, pe Dumnezeu...

Cu prețuire,

Dragă Mae,

din diverse motive mai mult sau mai puțin obiective nu trec pe la toate paginile pe unde aș vrea să trec sau pe unde ar merita.
Dar, tocmai de aceea, acolo unde descopăr „rezonanță” trec așa cum trece un sol, cu sufletul în băț și cu o „veste” în inimă.

Cu drag,