Vasile Munteanu

sunA nu sun\'A, am tâlhărit inima zeiței întruchipate în lună...:)

de n-ar fi fost să fie întru lume jocul frust de-a rostogolul cu sânii cerului de rouă mi-aș fi pășunat genunchii să-mi care lenea păsărilor zborul ;).

sensibilă întotdeauna. mulțumesc.

mulțumesc pentru atenție; nu este nici o confuzie; și nici infecție nu este :).

... și \"ochiul jasminic\" :).

Ramona: \"a șobolăni\" e ceva... natural; \"a deveni\" șobolan este, cred eu, nenatural :).

Maricica: întotdeauna este loc de mai bine; am mai făcut această afirmație: dacă aș avea conștiința că am scris ceva \"perfect\", nu aș mai scrie.

Altminteri, bine ați poposit pe site. Mulțumesc.

fără îndoială, poezia Alinei Livia Lazăr – și aceasta – a început să fie judecată oarecum matematic; s-ar putea, probabil, elabora taxtelor ei grafice în care “necunoscutele” ar trebui validate prin valori biologice sau tehnice; pentru majoritatea, acest lucru este sau contradictoriu sau derutant și asta într-un climat în care cele mai “populare” creații sunt acelea care se pot “înțelege” la prima lectură (gen ziarul Libertatea).
poezia ei necesită un anume aparat de interpretare pe care nu toți îl avem sau suntem întotdeauna dispuși să îl utilizăm; însă gigantica ei mașinărie, stilizată după norme genetice, cântă! sub duritatea cuvintelor există un izvor subteran dezlănțuit și, în egală măsură, ținut în frâu, febril până la patetic, pătimaș până la încremenire.
Ea țese nexuri paradoxale, stridente prin simetrie, care au duritatea unui diamant și, ca și acesta, o formă închisă, inexorabilă; o astfel de structură nu dă sensuri, nici măcar nu le sugerează; le include, însă, în cuvinte de unde numai “abataje” minuțios alcătuite pot extrage Adevărul sau Eroarea.

Personal, îi pot reproșa acestui text începutul mult prea asemănător cu una dintre poeziile foarte cunoscute ale lui Florin Iaru: “Ea era atât de frumoasă/ încât vechiul pensioner/ se porni să roadă tapițeria/ scaunului pe care ea a stat în autobuz\".

\"Vor fi atinse oare de verosimilitate?
Virgina lor stupiditate e atât de neispititoare.
Vă rog, o, critici binevoitori,
Nu vă siliți să-mi procurați un public.\" (Ezra Pound)

deoarce, așa cum am spus, nu poți elucubra mai mult decât \"gargară balcanică\" și, în cele din urmă, cacofonii, sper că nu ai să te superi pe mine dacă, pe viitor, am să te ignor; nu înseamnă că te desconsider, ci numai că te consider într-un anume fel (nu clonă, nu sunt atât de paranoic)...

nu mi-am permis niciodată să fiu ironic sub textele altor colegi de site; și nici să dau sfaturi nu mă cred îndreptățit; era numai o mărturisire a faptului că, deși uneori ne simțim \"storși metaforic\", ceilalați păstrează o imagine (în cuvinte, în cazul meu) despre noi pe care, în astfel de momente, nu putem să o rectivăm afectiv; era o încercare de a smulge un zâmbet: uite că tot eu sunt aici, mai feminină și \"mai vibrantă\" la metaforă.

http://poezie.ro/index.php/poetry/82557/index.html

ai dreptate, gargara balcanică și tautologia tautologiilor (fie ea și aristotelică) ne scutește de orice explicație...

aporpo, mă numesc Vasile, nu \"Maestre\".

... și pe tine așișderea (re. Eugen Pohontu)
acesta nu este Eugen pohontu!

p.s. iartă-mă, dar n-am găsit altă rubrică la care s-o încadrez; în plus, ce nu este un lucru e ușor de spus (și un copil mic știe că un lucru nu este orice altceva decât ceea ce este - în cazul în care este nevoie de explicații); ți-aș rămâne îndatorat dacă, prin metoda eliminării (una s-a dus, mai sunt celelalte variante), ai reuși să și spui ce este.

Cu respect,

Alina: bine ai poposit printre revoltele mele; adolescentine? hai, să nu fim \"timzi\", sunt preșcolare :).

Iulian: bine ai venit și tu (și pe la textele mele și pe poezie.ro); cât despre misoginism, nu-i bai, expresii de tipul: cap mare, tare de cap ș.a. mă scutesc de la a-mi face griji...

deși nu am promis nimic nimănui - :) - mulțumesc pentru apreciere și pentru observație.

Cu respect,

și te-ar deranja \"structura\" propriei exprimări (că despre asta e vorba): \"cu comunsimul\" (reluată), \"cu câteva\", \"deci citează\" (la care topica și logica, să ne amintim, sunt \"subtilități culturale\"), aș spune că: da! Florin Bratu nu este arogant și Hose Pablo are ce \"idei\" prelua de la el, însă, crede-mă, ești doar un arogant agramat care direcționează greșit un tânăr cu potențial.

o poezie “de construcție” sau deja clasicul “non-fiction” optzecist; epicul este lumea reală cu umorul și absurditățile ei imanente, fictivul fiind înlocuit de săritul într-un picior între “note de jurnal” și stilizare; celălalt picior este ținut cu “mâna care nu scrie”, ca o linie întreruptă către bârfa cotidiană, în prezența căreia pericolul derizoriului este mult amplificat, pericol pe care, pe alocuri în mod reușit, poetul știe să îl evite.

nu îmi neg subiectivitatea (dimpotrivă), este prima poezie a lui Hose care mă convinge că, așa cum îmi declara o colegă într-ale site-ului, autorul are potențial și merită încurajat, ferindu-mă de afirmații de tipul: “dulcegăriile nu cad în clișee” (cad în dulcegării, adică?) sau “mimând (…) efectul credibilității pe aproape orice zonă (…) cu excepția fazei cu comunismul” (F. Bratu.)

de ce nu încerci tu să îți câștigi popularitatea prin valoarea textelor postate și îți pierzi timpul să fușerești comentarii d-astea de genul \"mama-i dusă-n sat, cu dorul...\"?

Silvia: sau minunile zilei de duminică...:). Mulțumesc.

Dorin: îți mulțumesc pentru marja de nelimitare întrezărită; referitor la \"vă recomand\", ar fi bine să nu îmi recomanzi nimic; nu pentru că nu ai avea dreptate, ci pentru că nu iau niciodată în seamă \"recomandările\" și e păcat să strici orzul pe gâște - ai putea hrăni cu el păsările din propria ogradă :).

de mult demult încet mă uit...

Ioana: spunea Cioran că numai în iubire îmi înțeleg decăderea...

Dan: oarecare fie, uneori, tânjim întru simplitate; ce na-m reținut eu din concluzia ta este punctul de reper: care context?

Mulțumesc.