la capitală, scepticismul e un moft

când

mă îndoiesc

de faptul că exist

îmi plimb hoitul cartesian prin dallasul

imgb-ist

aici stau șobolanii pe sârmă și ouă

primăvara vine cu duba de două

orice polițist ți se pare

un demostene cu o gură nu prea mare

l-ai invita să rostească

și-un cămin de nefamiliști

și-o bordură

dar vezi din nămol răsărind

pieile negre

și făt-frumos cu amforă de van damme

își aduce aminte subit

că

“mă scuzați eu am ieșit din tură”

vino mai aproape concitadinule

simțurile sunt înșelătoare

pipăie-mă cu creierul tău iscusit

nu

nu ți se pare

în loc de inimă am o gaură de cuțit

portofelul

telefonul

verigheta

geaca

pantalonii

și borseta

mi-au rămas (într-o busculadă

cu final previzibil)

mici

dinții – nu-ți miroase? – i-am prins

cu lipici

lăsați-mi barem caietul de poezii

“lasă bă că ai memorie și ne scrii”

unși cu toate alifiile...

m-am dus

la circa nu-mai-știu-care-nu-mai-știu-de-ce

“ați băut?”

câteva pahare de vin…

“asta trebuie să fie! i-ați enervat cu limba că prea vă merge repede așa

sunt lucrurile astea ați dat și dumneavoastră au dat și ei poate nici n-au

fost cinci poate că erați trei la trei…”

vai!

cum am putut să uit astfel pierd eu nopțile îmi ofer devla cui vrea să joace miuța la pauză evident că schimbăm porțile aveți dreptate am improvizat stâlpi din sticlele de vin că erau mai înalte decât sticlele de bere să nu ne certăm când “e bară” am pus deasupra portofele

iar când era gol ne sunau telefoanele geaca și pantalonii făceau galerie iar borseta ținea verigheta ceasul și scorul că asta nu v-am spus câștiga primul care ajunge la o mie

o nebunie a fost acum înțeleg eu stăteam în poartă eu deposedam eu șutam din orice

poziție bunurile personale mi-au fost duse după meci la expoziție

mi-au luat chiar și mulajul să îmi ghipseze statuie ce să mai steaua-rapid

a fost locatarii din cutiile de chibrit strigau de la ferestre: muie! muie!

nu știm au zis polițiștii noi ținem cu dinamo

că nu bate

pe nimeni