Vasile Munteanu

a) spui că ți se pare o poezie greoaie? îmi pare bine; e plin siteul de poezii \"ușoare\" sau \"simple\"; nu vreau să fiu înțels greșit, nu le neg valoarea, ba, uneori, și eu mă joc în scris cu genul acesta de scriere; ideea era că nu știu de ce îmi reproșezi că nu găsești aici ce găsești în altă parte;

b) nu am privit Bibilia niciodată ca pe un \"fapt divers\"; ai dretate aproximativ: în Biblie (Ieșirea, Cap. 7) apa se preschimbă în sânge, nu invers, așa cum se pare că ai interpretat tu (probabil din cauză de \"greoaie\"...);

d) îți mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

ai dreptate, nici eu nu sunt mulțumit de \"în care cârciumarii\" și nici de ritm; mai analizez; mulțumesc pentru lectura matinală și pentru observație.

cu respect,

Dan: m-am conformat; mulțumesc.

Ozan: suedez o fi; poate de la calea ferată construită românilor, poate de la altceva...; mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

cu respect,

Tamara: Ioana are dreptate; Ioana are întotdeauna dreptate; mulțumesc pentru semn (și, te rog, nu mi te mai adresa la persoana a doua plural :) ).

Ioana: nu, nu ai dreptate: nu s-a logat nimeni în locul meu; mulțumesc pentru că, de data asta, ai intrat și nu ai ieșit fără să lași o scrisoare în cutia de comentarii.

fain lirism al ziaristului obișnuit să despice firu-n patru, condensând informații vitale între \"matrimoniale\" și \"decese\"; cuvântul-girofar aleargă în zori între salvări de sânge și salvări de inimi albastre

(n.p. aș renunța la \"și mai flămând\"-ul final, este limitativ și explicativ)

cred că textul ăsta e... matinal: șifonierele pot fi răsturnate, debaralele nu, doar răscolite; și mai sunt câteva; cea mai reușită e aia cu \"am făcut cut\".

cască toată ziua (iată dovada :) )

... casă toată ziua ;); și cum suntem doi oameni cu ochii deschiși, salut și eu fotografia domnului florian stoian-silișteanu, care nu pare deloc adormit;

mulțam de cântecul deșteptător,

vă mulțumesc pentru cuvinte.

căutai un loc de dormit, de vorbit sau ai intrat din greșeală?

poate că m-ai înțeles greșit sau m-am făcut greșit înțeles data trecută, ești bine venită oricând.

cum te simți azi: prost, nesimțit sau rău intenționat?

de ultimele două versuri și de analogia dragoste - păpădie...

vă mulțumesc pentru lectură și pentru încercarea întru descifrare; leneș? da, leneș rău :); \"comentarii avizate\"? ce \"e alea\"? a... privativ, adică lipsite de viză?

:)

cu drag,

Victis honos!

Vale!

la origini

cred că \"pășunismul\" ăsta a devenit una dintre obsesiile literare...:); mă tem că \"manierismul\" se aplică în egală măsură literaturii și criticii.

despre text: cred că, aici, rural - urban are sensul unei dihotomii, nu al unei antagonii; avem de-a face cu binecunoscutele teme ale dezrădăcinării și ale întoarcerii la originii; \"stau toată ziua și număr găini\" - avem de-a face cu un presentiment, cu o anticipare a fatalității, adevăratul antagonism fiind cel dintre diurn (găina semnificând un abac, o ordine cuantificabilă) și nocturn (dihorul semnificând disfuncționalitatea, întreruperea, perturbarea acestei numărători dintr-o motivație care scapătă înțelgerii celui care numără).

personal, aș opta pentru eliminarea primului \"dihor\"; nu atât pentru că se repetă, cât pentru a accentua ideea \"ruperii\", a bicisnicului, a fatalității.
cât despre \"duș\", Cosmin are dreptate și nu are; este, mai bine spus a fost un \"cuvânt urban\", totuși, nu cred că \"țăranul român\" (dacă mai există...) se spală la cișmea sau în copaie de lemn

cu drag,

Mihai: \"neștiința de a spune\" mi-o atribuiam; cum, deopotrivă, putința de a înțelege, mai exact de a extrage sensuri din puținele tale cuvinte; scuze pentru echivoc; în plus, un comentariu nu este un risc; nu mai mult decât textul pe care îl comentează; \"zicerea\" cred eu că este un risc și, inevitabil, ea aparține întotdeauna autorului; numai bine.

Lauara: cum se va moderniza poezia pe agonia? eu știu? ...se va scrie în (r)romgleză, frangleză, spangleză..., dar mă tem că \"fondul\" va fi același :); mulțumesc pentru prezență.

sufletul-de-femeie: soluție saturată de cromatica existențială; trăirea se rezumă la simplitate sens-uală (\"despletirea părului\"), orele dobândesc valența \"fișării\" propriilor trăiri, clasificate în funcție de asumare și negare (\"nu voi scrie\"); elementul vital: apa (sub acțiunea căreia părul cade pentru a crește la loc, celulele mor pentru a se naște alte celule; mereu tânără, mereu cu sângele cald, mereu dispusă solventului.

cu drag,

biciuit de ploaie/ca de șerpi muribunzi...; ar accentua începutul, care în forma de acum este oarecum explicativ (și l-ai putea elimina și pe \"el\", fiind inclus în desinența verbului)

îmi place această putrezire înspre afară și această conservare (punere la sare) a durerii; probabil că zeul ne va mânca de sărbători...

cu prețuire,

mulțumesc pentru apreciere; la bună (re)venire!

cu drag,