colindă-mă, beznă

O singura stea printre nori, vad, nu mi-e bine, ma simt inca rau, mi-a plecat fata in munti cu prietenul ei, si mi-e greu, da vad ca tie ti-e si mai greu, macar aici in poezia asta... bine eu mai sufar de ceva, nu stiu de ce anume ca doctorii nu vin acasa, daca ii chem vin, si iti pot spune ca ai murit, mie asa mi-a spus unul candva, si nu murisem mi-era rau, amar catran ... probabil fierea, In fine, voiam sa-ti spun La multi ani si sunt asa multe lucruri furmoase si acolo, si fata mea e la munte.. si ea chiar ca e frumoasa...Eram trista dar iesind la balcon am vazut o singura stea printre nori...radea sclipind... si parca mi-e mai bine. La multi ani... Nu stiu colinde, si pe la noi cand eram mici, fetele nu mergeau cu colindul ca cica aduc ghinion. Te-am inveselit putin? Hai spune ca da....

colind adus de umbra, colind al iernii de suflet.
ninge cu cenusa pe crestet si acopera o rana de om viu, ninge pe frunte o cuta si impodobeste ochiul al treilea (un glob stralucitor de negru).
*
am uitat sau doar am adormit o intrebare: de ce colinda oamenii?
*
un poem inchis la nuante dar deschis spre tristetea ce-o aduce intotdeauna frigul.
*
multamim dumitale, colindatorule.