Poezie
coșmar diurn
1 min lectură·
Mediu
atâția ani
am locuit în pivniță printre borcane sticle și butoaie
încât mă îngrozește orice ploaie ce umezește rochia
bătrânei cărămizi
cu nume de botez
alint secundele îmi pierd identitatea în vise prăfuite
de mic visez viori
tocate pe morminte
de-un fierăstrău hidos zâmbindu-mi
oameni de rumeguș
pe care nu-i cunosc
îmi spun în amintire: - salut la revedere
cu geamul larg deschis
eu dorm după perdele
să pot să fug din lume la primul vis frumos
colind de colo
colo îmbrăcat stol de păsări
în care un copil rău a lovit cu piciorul gol
023.315
0
să pot să fug din lume la primul vis frumos\"
toti asteptam motivul cel mai bun pentru a muri...
frumos.