Poezie
imun
1 min lectură·
Mediu
v-am memorat de fiecare dată rupând infinității
câte-un număr
dar a venit un șoim de vânătoare și mi s-a așezat
tăcut pe umăr
mă tot strângea clonțos și cu putere nu mă durea
că umăru-i de piele
apoi v-am împărțit pe toți la doi să văd cât este
spațiul de întins
dar a venit alt șoim de vânătoare și deîmpărțitul
însuși m-a învins
azi gol de mine umăr nu mai am și rădăcini de cer
de sânge mi s-au prins
eram cuierul-pom al nimănui pe care vânătorile
l-au nins
cu șoimi clonțoși cu ascuțite gheare dar soarele
-i de piele nu mă doare
012926
0
Tanjeste totusi cu mult dor,
Dupa un soim de vanatoare-
Dar nu-i imun si la...umor!
Sper sa nu te supere catrenul meu, poezia ta...mi se pare excelenta...