Poezie
nici un vis nu oprește între stații
1 min lectură·
Mediu
călătoresc. în timp. lăsați ironia:
în timpul ăsta.
în fiecare zi adorm astăzi și mă trezesc mâine.
sunt singur. absolut singur. nimeni
nu mă cunoaște. nu cunosc pe nimeni.
acolo unde am fost nu există amintire.
trăiesc între două uitări.
mă uit. uit că mă uit. totul devine vis. diminețile
au umezeala clipei în care (învelit în aura
de sânge și carne) mi-am întors mama pe dos.
din pântec în pântec. am uitat cine îmi este mamă.
poate eu însumi mă nasc și îmi mor călătorindu-mă.
trupul nu este altceva decât o baterie solară.
cuvintele sunt reguli de circulație. moartea însăși
este amenda depășirii vitezei legale a ciclului biologic.
despre ce vorbesc... ? și cu cine?
mă rog. nu contează. îndepărtez
amprenta lucurilor de pe retină și nici un înger
nu va putea depune mărturie împotriva mea.
în fața cui să depună mărturie?
ce este un înger? cine ești tu care citești aceste rânduri
pe care nu le-am scris?
012.534
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 159
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “nici un vis nu oprește între stații.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/97037/nici-un-vis-nu-opreste-intre-statiiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Eu sunt cea careia i-a murit ingerul si i-a lasat dar neuitarea.
Eu nu sunt...
Mi-a placut mult poezia asta saraca aparent in metafore, poezia asta de cuvinte cotidiene, poezia asta in care m-am gasit si m-am pierdut la intrebarea finala.