Poezie
împodobim copacii de pe stradă
(iartă-mă)
1 min lectură·
Mediu
cuvinte de zăpadă roiesc sub felinare
de haina mea de cârciumi mă dezbrac
la geamuri nepoeții spun vorbe de ocară
străinului în care-ar vrea să tac
și doarme și tramvaiul nu trece nici o cursă
pe jos vin de departe draga mea
aduc prin buzunare mătăsuri albe fine
și-n suflet aduc versuri de tafta
te voi găsi în brațe ținându-ne cățelul
veți tresări la fiecare pas de vânt
probabil într-o seară veni-va doar tăcerea
dar asta-i seara în care vin cântând
din rimă și măsură îți voi compune rochie
cu decolteu și trenă: fii iar mireasa mea!
aveai raiu-n privire cu sfinți ningea altarul
iar cerul deși iarnă înflorea
azi ai rămas aceeași de te-ai schimbat nu știu
în fiecare cântec mi-ești înger de zăpadă
și astfel rătăcirea nu-mi este fără rost
te caut în cuvinte pe fiecare stradă
012.739
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “împodobim copacii de pe stradă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/96720/impodobim-copacii-de-pe-stradaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EDEDElia David✓O poezie care ma emotioneaza - cum, de exemplu, chipul unui copil ce-l asteapta in spatele unei ferestre aburite de propria-i rasuflare pe Mos Craciun - care, in timpul asta, ii aseaza cadouri sub brad...:)
0