Poezie
scrisoare către un poet nenăscut
1 min lectură·
Mediu
murind printre poeme vii trăind printre poeme moarte
din depărtare de cuvinte îți scriu tăcerile curate
trudind ogorul ce-ai grăit călcat de alții în picioare
încerc să pun în sol fertil sămânța holdei viitoare
prin crăpturile minunii mi-o crește-n palme bătătură
voi stinge frigul cu iubire nesemnul fără altă ură
trufaș fără împrejmuiri îndrum de sens pe orișicare
chiar dacă pe nevolnici port deopotrivă în spinare
de ostenesc mai aprig trag la plugul brăzduind în unghi
de cad îmi scutur necăderea pășind ogorul în genunchi
și nu cârtesc de legea firii îmi face setea și mai grea
când versul șiroind de sânge pe sine însuși el se bea
în pieptul gol e-nfiptă chinga mă biciui singur și mă mân
zăbala verbelor mă face recoltelor de lut stăpân
m-agăț de ramuri de necer de vise reci mă trag cu dinții
în iernile de nicăieri îmi văd iubita și părinții
îmi văd copiii nenăscuți sădiți de vii în arătură
ajung la cap de rând și dau prinosul pentru băutură
împart pomană pentru tine zeu mizantrop și fără minte
care mi-ai pus pe limbă fier în brațe sunet și cuvinte
014
0
MP