Poezie
maternitate rupestră
1 min lectură·
Mediu
un copil stă lângă un munte și cântă
ca un șarpe dansează muntele ca o cobră
își umflă păsările de pe gât și ochii
se fac ochelari de văzut mai bine
înaltul
o mamă caută copilul cântând
lângă munte nu-l caută oriunde dar nu lângă
munte
știe că sunt vrăjitoare și balauri în pădure
se amăgește singură știe
dar inima ei bate ca într-un dans
hipnotic
fiu-le strigă înnebunită fiu-le
numele rostit i se rupe din pântec
flăcări de dor îi scormone pieptul
ca o pasăre privind șarpele
înghițindu-i puiul din ou
copilul nu o aude cântă mai tare
muntele își dansează acum solzii peșterilor
aerul ridică valuri subterane iar fumul
lucește pielea uscând-o pe trup
uscatu-s-ar oasele vânătorilor de oase
uscatu-s-ar vânătorii oaselor de vânători
uscatu-s-ar barbarii femeilor de barbari
uscatu-s-ar femeile barbarilor de femei
cu tâmpla lovește femeia-mamă în munte
muntele urlă își simte mijlocul frânt
muntele urlă își simte coloana frântă
muntele urlă își simte dansul frânt
scuipă stânci scuipă otravă fierbinte
scuipă ouă de păsări și ouă de dor
fiecare mamă încolțită e femeie-barbar
fiecare mamă înjumătățită e vânător
de ce l-ai ucis mamă apărându-l
lacomă-de-fiu-le
nerupâdu-l din tine de tot
032.872
0
Felicitari
Cory