Poezie
oraș orășelul meu
(rugă urbană)
1 min lectură·
Mediu
oraș încremenit aproape negru
duhnind a fier și a rahat de câine
îmi ești mai drag și mai urât ca ieri
îmi ești și mai indiferent de mâine
acum e noapte pari puțin frumos
ca un adolescent de coșuri năpădit
mă-njur te-njur în silă întâia oară
și-ntâia oară parcă ne-am mințit
a doua poartă n-are nici un rost
spre fiecare orizont ai câte-o gară
pe cei intrați îi pierzi pe totdeuna
sunt mai pierduți rămașii pe afară
și centrul rătăcirii îl chemi nord
gonind spre bine vise călătoare
atâtor ziduri monument le-ai pus
păduri de unghii de beton picioare
mi-așezi pe gură parcuri de nămol
mă învelești să nu îngheț gunoaie
și viii îi îngropi pe străzi de morți
săpându-ți cimitire largi de ploaie
e bunăstare la oraș e-aproape rai
confunzi un înger cu un cerșetor
mă rog în gând aproape rușinat:
oraș încremenit vedea-te-aș chior
022713
0
SM