Poezie
oraș orășelul meu
(rugă urbană)
1 min lectură·
Mediu
oraș încremenit aproape negru
duhnind a fier și a rahat de câine
îmi ești mai drag și mai urât ca ieri
îmi ești și mai indiferent de mâine
acum e noapte pari puțin frumos
ca un adolescent de coșuri năpădit
mă-njur te-njur în silă întâia oară
și-ntâia oară parcă ne-am mințit
a doua poartă n-are nici un rost
spre fiecare orizont ai câte-o gară
pe cei intrați îi pierzi pe totdeuna
sunt mai pierduți rămașii pe afară
și centrul rătăcirii îl chemi nord
gonind spre bine vise călătoare
atâtor ziduri monument le-ai pus
păduri de unghii de beton picioare
mi-așezi pe gură parcuri de nămol
mă învelești să nu îngheț gunoaie
și viii îi îngropi pe străzi de morți
săpându-ți cimitire largi de ploaie
e bunăstare la oraș e-aproape rai
confunzi un înger cu un cerșetor
mă rog în gând aproape rușinat:
oraș încremenit vedea-te-aș chior
022.727
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “oraș orășelul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/92785/oras-oraselul-meuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SMSMsimona marcu✓Daca ai scris despre Bucuresti, subscriu!Ai creat frumos cadrul, prima si ultima strofa inchid \"miezul\" puturos al urbei poetice.Azi, despre tine, numai de bine!
0
CPNu stiam ca despre un oras urat se poate scrie frumos. Nu stiam ca poti blestema, injura un oras in care aparent te gasesti si totusi el sa-ti zambeasca cu toata hidosenia lui. Auzi, orasul asta e ca o iubita cam tarfa, dar totusi iubita...
0