Poezie
numindu-se-mă
1 min lectură·
Mediu
floare
de carne în despletirea privirii
piaptănă cerul păsări de frumusețe
îmi sorb încet reflexul creierului
depărtarea buzelor șterge luna
pe cer
o frunză îmi intră în ochi
un licurici îmi intră în ochi
un ochi îmi intră în ochi
privindu-se-mă
lângă scară un leu de piatră
își râde nemurirea înfigând
umbre
la fiecare tresărire a aerului
plouă un canin prăfuindu-se
roua dimineții îl crește la loc
la capătul scării nici un templu
pășind dincolo recazi pământean
trupul tău izbindu-se violent
de înveștezire
înalță la sine puful păpădiilor
viitoare
te-am suflat să îmi aud aerul
te-am privit să îmi aud pielea
te-am pipăit să îmi aud ochiul
te-am adulmecat să îmi aud lupii
născându-se-mă noii romenii
cetățean binecuvântat
mi-am înțeles numele
numai luptându-mă cu mine fără de nume
mi-am uitat numele
slăvind numele celui care mă învinge
mi-am scris sinele
fiindu-mi mie însumi sinele ochi
013.177
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “numindu-se-mă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/92551/numindu-se-maComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Inca mai am cate ceva de inteles din ultimul vers. Inca...