Poezie
vocile degetelor noastre
(poeziștilor)
1 min lectură·
Mediu
această confrerie literară
a-nfipt singurătății un stindard în piept
prin rană îmi curg sunetele frânte
ale copilăriei necrescute drept
e o inițiere fiecare zi
sublimul nimeni e maestru și discipol
îndrumă-mi mâna dascăle bătrân
al fricii de banal și de ridicol
tresar aproape dureros
a duh m-ating pe buze degetele nevăzute
mai blânde uneori mai aspre câteodată
în mângâieri viclene neștiute
mi-e sfântă fiecare palmă
pe care mi-o-mprumută prieten sau străin
se-ntâmplă febra rătăcirii mute
să o alunge leacuri de venin
așa sunt fiecare „eu”
împătimit de oameni dar mai ales de sunet
vă cer iertare când o să vă-njur
din fulgerul urmat de tunet
012.183
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “vocile degetelor noastre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/91699/vocile-degetelor-noastreComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Sicera dedicatie, la care pot subscrie fara echivoc.