Poezie
gestându-mă
2 min lectură·
Mediu
cuvintele mele sunt celulele mele pielea
e un cristal șlefuit
mi se deschid porii ca unei frunze albe
pe care lumina o străbate sub unghiuri
fierbinți
printr-un ochi îmi curge apă
printr-un ochi îmi curge sânge
smulge pelerina trupului de foc
să pot săvârși travaliul versurilor
protagoniștii exaltării și ai privațiunii voluntare
(cât o să reziste
turnul acesta frivol și potrivnic?)
fiecărei expirații înalte îi urmează o inspirație joasă
plămânii obosesc inima bate mai repede
amețeala
aruncă mintea într-un delir necontrolat
spasmotic
printr-un ochi îmi pătrunde lumină
printr-un ochi îmi pătrunde întuneric
acoperă-mi fătul cu înțelesuri obscure
să pot să mă iert și să mă împărtășesc
violența apropie oamenii ura îi face să se caute
eroul
(legendar motivat erotic și mistic – anomalie)
singura moară de vânt: copilăria
diminețile trec
aproape în beznă fericirea aparține zilei suportate
mințim ca într-o criză de epilepsie – Prințul Luminii
e omul revoltat
orchestra e desăvârșită
fiecare instrument are partitura proprie singura vioară
care vrea să cânte altceva în plin concert e mintea
nedisciplinată
perfecțiunii riguroase a artei
îmbătată de glorie ca un spirit
cazon visându-se împărat
al unui univers pe care îl dorește
recucerit pentru sine
iată copilul
sacrificat din slăbiciune și suferință impură
noi înșine pe noi înșine
condamnându-ne prin fapte –
cumpăna înserării cântărește lumina din timpul zilei
îndrăgostiții se sărută
printre pietrele reci ale cimitirului
limba lor este limba pământului
iar omul atât de urât este
omul iubit
022.877
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 238
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 48
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “gestându-mă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/81946/gestandu-maComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
suferință impură
sacrificat din slăbiciune
iată copilul
Vasile, ai compus \"orchestra desavarsita\".