Poezie
patologie estetică
1 min lectură·
Mediu
protagoniștii exaltării și ai privațiunii voluntare
(cât o să reziste turnul acesta frivol și potrivnic?)
fiecărei expirații înalte îi urmează o inspirație joasă
plămânii obosesc inima bate mai repede amețeala
aruncă inima într-un delir necontrolat spasmotic
violența apropie oamenii ura îi face să se caute
eroul legendar motivat erotic și mistic e o anomalie
singura moară de vânt: copilăria – diminețile trec
aproape în beznă fericirea aparține zilei suportate
mințim ca într-o criză de epilepsie – Prințul Luminii
e omul revoltat
orchestra e desăvârșită fiecare instrument are partitura sa
singura vioară care vrea să cânte altceva în plin concert
e mintea nedisciplinată perfecțiunii riguroase a artei
îmbătată de glorie ca un spirit cazon visându-se împărat
al unui univers pe care îl dorește recucerit pentru sine
iată copilul sacrificat din slăbiciune și suferință impură
noi înșine pe noi înșine condamnându-ne prin fapte –
cumpăna înserării cântărește lumina din timpul zilei
îndrăgostiții se sărută printre pietrele reci ale cimitirului
limba lor este limba pământului iar omul atât de urât este
omul iubit
001.948
0