Poezie
actes sans paroles
(teatru de păpuși)
1 min lectură·
Mediu
o marionetă este un copil suspendat
care nu își pierde niciodată speranța de a atinge
desăvârșirea
adultul a pierdut inocența lăstarului
adultul e înlemnit nu mai poate spera
sufletul-alambic nu a născut piatra
filosofală
actorii fără sfori au pângărit ritualul jocului
dând de pomană conștiințelor hăituite taina
uitării –
o altă viață o altă piele o altă rațiune de a trăi
actori de carne și actori de lemn
descifrându-și spectacol de spectacol mișcările
tăceri costume lumină și întuneric
așteptare fără margini fără perspective
ca un zmeu de hârtie fără stăpân înspăimântând
curcubeul
orbi surzi muți invalizi paralitici
rareori moartea străbate straturile memoriei
rareori inelele vârstei sunt inelele evoluției
neantul însoțește fiecare naștere
noi suntem eroii timpului masacrat indiferent
de păpușarul celest
023.576
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “actes sans paroles.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/81861/actes-sans-parolesComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMnimic nu se ia lumii și nimic nu i se dă; paradoxul iubirii este tocmai acesta: cum dai și cum primești fără să dai și fără să primești; poate că aceste versuri nu sunt altceva decât o \"criză gordiană\", în care m-am sinucis și m-am eliberat tăindu-mi sforile.
Cu prețuire,
Cu prețuire,
0
\"așteptare fără margini fără perspective\"... aici parca iei prea mult lumii si nu ii dai nimic in schimb.
Un text de steluta.