Poezie
p-un picior de rai nu mai poți să stai
(am ucis cu mâna și am aprins stâna)
1 min lectură·
Mediu
în mine tace vârsta înghețată
a florilor căzute fără judecată
și-mi rup în fructe fără miez tavanul
ușorilor la ușă pragurile geamul
mă-ntrepătrunde-n ulii urma
păstorilor ce și-au pierdut pe plaiuri turma
mă cântă o mioară fluiere-n picior
în centrul stânii chingi de căprior
îmi tai în trupul dulcilor molizi
cu briciul cruci de muritori avizi
și-mi fac în umbra hrubelor ulcioare
cu gâturi arse lungi de căprioare
de coapsă ciobănescul mioritic mă mușcă
îi fac din coapsă picioare de cușcă
și-aprind lumânare să pomenesc lemnul
ce-a dezbrăcat munții părăsindu-l cu trenul
de inimă ciobănescul mioritic mă mușcă
îi fac din coaste gratii de cușcă
și-aprind stâna aprind chiar și satul
e ultimul sat cum nu mai e altul
de buze ciobănescul mioritic mă mușcă
îi fac din rostire cătare de pușcă
și-aprind fitilul ce-mproașcă jivina
cu plumbi de cuvinte - se stinge lumina
033.788
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “p-un picior de rai nu mai poți să stai.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/78365/p-un-picior-de-rai-nu-mai-poti-sa-staiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ii fac din durere un vis care ninge
si mangai sarutul ce mi-l lasa-n carte
cu buze de iarba si limba de moarte
cu drag
ioana