Poezie
avadem
1 min lectură·
Mediu
judecătorii crimei cuvintelor i-am dorit
proptiți de stâlp cu jugulara străpunsă de penița aurită a persoanei întâi
trecător printre carierele de cereale împingând
roaba sugarilor gemeni:
edam și ava
inima avortonilor pulsează încă în igluuri de formol
și dacă rădăcinile nu pot străpunge gheața
plafonul va fi răzbit într-o primăvară de muguri de sănii
rostogolite prin nămeți de sânge
seu am vrut să fiu tatei la bătrânețe – nu-s
am vrut să ung bătrânețea mamei – nu-s
și poate altceva am vrut
și nimic
și-am uitat
și cuțitul din mână nu este al meu
tresăriți... tresăriți? canibalilor... bucăți de părinți duceți la gură
bâlbâiți îmbătaților
nonsensuri duhniți
Templule Frigider!
Zeule Tablou Electric!
avadem ție – pușchea pe limbă! – să te ningă
mătasea venelor mele să taie trupul tău de mămăligă
sarea
varul
harul
din Ocna Cuvânt
ocna cu vânt
tremur
suntem singuri zeule și atât de mulți pe pământ încât
gândul acesta îmi înmoaie genunchii de foame
023.841
0
seu am vrut să fiu tatei la bătrânețe – nu-s
am vrut să ung bătrânețea mamei – nu-s
și poate altceva am vrut
nu ca restul nu ar fi ok... dar astea mi s+e par de o traire deosebita...
atmosfera glaciara mi se pare cunoscuta, am trait-o si eu azi. ah, si foamea din final...