Poezie
sandalagiului
1 min lectură·
Mediu
nu te lepăda încă nu-i atât de târziu
abia peste câteva zeci de volume urzicile vor fi mai înalte
decât ți-e cașul verbului la gură
acoperitul gleznelor cu bășici impresionează Coardele
vândute la pachet cu inimi încondeiate
înțelesurile abia după 30 de ani se arată
câinii vagabonzi nu trăiesc atât
nici chiar vagabonzii
unghiile lor ies din sandale asemeni florilor de măceș
cu spinul întors
cine ești tu (M)ediDalena
lu-(T)-ul acesta nu-i cruce de toate zilele
zadarnic ții ușa mormântului cu piciorul peste
pielea ta cizmarul n-a cusut altă piele
așa că înnoptează în casa aceasta – arde din temelii
așază-te la masa aceasta – cioplită cu uneltele Canibalului
și dacă mai rămâne Timp (ceva din tine)
odihnește în lada patului cu mâinile încrucișate la piept
mâine dimineață păsările vor coborî la geam și nu vor înțe
lege
florile pământului își vor lungi tulpina la geam nu vor înțe
lege
tu vei râde vei întinde Coardele pe os
și vei cânta la un soi de vioară
prohodul
022.934
0
VM