Poezie
gaura de vierme
1 min lectură·
Mediu
acele pendulei se întorc pe fața timpului ca un brici
în curând istoria se va așterne între felii de pită neagră în subțiri felii
de salam
poate de inorog
poate din alt animal neîncălecat vreodată
strâng palmele ca și cum aș mototoli o rețetă
boala mea se tratează cu povești desene animate dar cel mai bine cu
jucării din lemn și hârtie
trece o cometă-medic nu înțeleg literele dar mă scrie
ora ei arcuită promite ochilor vindecarea
cea mai bună zână a fost o minge de cauciuc țopăia se ținea după mine
mai ceva ca un câine
a mușcat dintr-un geam într-o zi a țipat
a murit n-am mai lovit cu piciorul nimic
niciodată
încă nu am aflat cum și de ce
în fiecare an pantofii îmi rămân mici cu un număr și alt nume de stradă
023530
0
De la departare textul acesta pare un joc (poate ca intr-o anumita masura si este) insa autorul stie sa lase printre randuri hinturi pentru lector, indreptar pentru o calatorie prin reperele obligatorii ale omului trecator prin trup, drum in care nu poti fi decat sincer cu tine insuti.
Penultima strofa are un farmec aparte... e despre nastere, vise si sfarsit, toate raportate la vremea copilariei... frumos si dureros deopotriva.