Poezie
profanare
1 min lectură·
Mediu
decupez portrete și dorm cu ele sub pernă
tânjesc la somnul unui monstru adevărat
dar nopțile ce survin educației
nasc sfârșeala ce te determină să caști
și să rostești: e târziu
(dacă ar fi devreme ai înțelege că e niciodată)
trupul ți se prăbușește în lumea celor fără de vise
și nu mai poți să te ajungi din urmă
pe tine cel care te presimțeai
călătorind
mai ales întovărășind emigranții celebri
îmi iubesc țara cum un virgin o prostituată
o plătesc numai pentru a mă ține în brațe
să îmi cânte din sâni
cântecul laptelui negustat de copiii avortați
ai necunoscuților sub care cu ochii închiși
se minte îndrăgostită
au murit pereții tencuiți cu bălegar
ornamentele de ipsos par nefirești sprâncene
irișilor de termopan
se va demoda și occidentul
mimii artistici
vor rămâne descumpăniți în motive și teme
poeții vor putrezi ca un depozit de lemne
sfidați de oleoducte rusești
tremurăm
murmurăm
delirăm
într-un mocirlit cimitir de zăpadă
012.570
0
MR