Poezie
rezerva 210
1 min lectură·
Mediu
treimea descrescătoare
îmi administrează vindecarea
cântecul de leagăn
are tribulația sângelui perfuzat
mă ridic
vociferez
hei! am fost uitat dezgropat
în văzduhul hăituit solar de râme roșii
îmi pare că m-am întrupat în mirodenii
fumeg a nu-știu-ce-nu-știu-cum
ciutură
arzând
deasupra
fântânilor în care s-au înecat neiubiții
la geam se strâng păuni jumuliți –
fărâmițați-mi inima limbii!
mâna dreaptă întârzie în aer acoperind
asfințitul
luna rușinează
ochiul unui câine turbat
încleștez prevăzător degetele pe carabină
sub pernă
palmele mele se lipesc de metalul rece
ca doi crini striviți de caldarâmul plouat
cartușiera am ascuns-o sub pat
speranța pândește comprimată-n seringă
halatul demonilor miroase a dero
(rânjesc:
am să trag...
2
1
0)
033.380
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “rezerva 210.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/210537/rezerva-210Comentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
INUn poem foarte reușit! M-au cutremurat versurile \"la geam se strâng păuni jumuliți\", \"mâna dreaptă întârzie în aer acoperind asfințitul\", \"încleștez prevăzător degetele pe carabină sub pernă\". Sigur, te mai citesc.
0
VMbine ați venit (pe site și/sau la mine în pagină); mulțumesc pentru lectură și pentru apreciere.
0
Fiecare zi e o groapa neacoperita, periculoasa si adanca… adanca cat sa poti muri, cat sa poti iubi, cat sa poti regreta asfintitul cu luna care „rusineaza / ochiul unui caine turbat”. E doar realitate desenata in metafora unei sperante care „pandeste comprimata-n seringa”.
frumos
cu respect, blueboy