Poezie
nerodiada
1 min lectură·
Mediu
o altă masă un alt scaun alte urechi aceeași gură
îmi pare geanta tot mai grea plesnind încet la cusătură
am colindat orașul mort tixit de piste de-alergare
ca un atlet contemporan necunoscut și fără stare
și aș fi vrut să număr poate biserici mirosind a cuie
să dau cu pietre în misterul mințindu-mă că e că nu e
și să mă bat aveam eu chef ba dor mi-era să iau bătaie
să zac pe caldarâm întins lovit în dinți cu pumni de ploaie
de milă toamna să mă spele ca pe o rudă ne-ngropată
sau rănilor deschise-n suflet să le pun plasturi de zăpadă
iar la sfârșit ca un strigoi țolit în lacuri și în fetru
poeților să le pun foc în prima noapte de sân medru
023.306
0
CR