Poezie

în dos

1 min lectură·4 octombrie 2006

Mediu

nu îmi aduc aminte dacă ți-am răspuns

probabil mina-n pix sau chiar hârtia nu s-au mai ajuns

și luându-ți ochiul plin drept călimară

am înmuiat în iris unghia amară

băieții strânși seară de seară la colț au tușit

pretinzându-mi – drept parolă – un pet de 2L întărit cu spirt

și nu avea nici un rost să încep să țip ajutor

în plus

habar nu aveam cum se poate eschiva în fața unei săbii ninja

sau a unei cozi de topor

drept pentru care le-am zis tare

stați numai să le cumpăr frățioare!

mâinile îmi alunecau pe rafturi ca șarpele în edenie

la față mai alb decât propria vedenie

când m-am gândit la tine și-am știut

că la plecare am uitat să te sărut

miroseam de cu seară a parfum de târfă și a alcool

și m-am temut să nu mă dau de gol

preocupat cerșetoarei la ieșirea din bloc

i-am spus – jignitor pentru ea – hai noroc!

și mă tem

că nu am dat nici o importanță adevărului cuprins în blestem

spirt aveți? am strigat

cerului la prohab deschiotorat

yeees... mi s-a răspuns a fost de-ajuns

să știu că dumnezeu e-n mine

002.166

Vasile Munteanu. “în dos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/207018/in-dos

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.