dă, zgăbearță, de

Ted, imi amintesc citind randurile tale cum europenii nostri (presupusi civilizati :-) s-au otravit cand au mancat prima oara din cartof, mancandu-i fructele. Tot astfel astazi oamenii se otravesc din folclor, mancand aceleasi fructe (ceeace se vede, si care duce oriunde, chiar si la manele) in loc sa caute nesfarsitele radacini... Ma bucur ca tu cauti acetse radacini (\"am infipt lopata in odaie\" - parca asa era, nu?), cel putin nu vei muri otravit. Celelalte variante raman insa deschise :-)
Cu pretuirea mea (imi ingadui sa imi insusesc aceasta exprimare, sper?)
Bobadil.

:) (zambet amar, un pic speriata de posibila indigestie universala a cunoasterii)
sfatul gospodinei:
chiftelele sunt bazate pe un amestec de carnuri tocate, apoi ele se prajesc si la urma se azvarl intr-un sos, eventual rosu (bazat, evident, pe tomate).

ai reusit sa condensezi in acest vers tot mesajul poemului, toata revolta.
zambesc, ted, asist la o inversare ciudata de roluri a lumii: susul devine jos, josul devine sus.

mai bine ma opresc, altminteri iar vine careva si striga porno, cand de fapt ma las azvarlita (constient) intr-o arena in care taurul iese mereu invingator.

plec de-aici cu un taciune-n palma,incercand sa imi luminez diminetile
citindu-te

sau iată cum se pune de o musaca...:);

totdeauna cu masa pusă,