Poezie
șoferul de taxi
1 min lectură·
Mediu
¤ și cui să spun și cum să scriu: în mine
moare un om viu? ¤
mă întorceam de la o nuntă acestea-mi
fură povestite
deși în capul meu sunau pahare încă
și cuțite
¤
în locuri unde niciodată nu s-a plimbat
vreun zgârcit
târziu în nopțile cu lună s-a întâmplat
m-am rătăcit
gunoiul hâdului oraș pare în nemișcare
turlă
arhangheli muți contorsionați balauri
muceziți ce urlă
și cum în marile muzee otrava licăre-n
vitralii
pe fierul vechi dansează raze rânjind
tăriei negre carii
¤
imaginați-vă-n mizerii un simplu om
speriat chemând
de nicăieri să se ivească poate din
umbra unui gând
mașina cea izbăvitoare care să-l ia
sau să-l omoare
ard pielea ca o rea otravă pe frunte
picuri de sudoare
i se încheagă sub picior cu trosnet
șobolanii morți
și spaima îl aleargă însă pereții-s aer
nu au porți
¤ ¤ ¤
un șofer de taxi este uneori un duh glumeț
care-adaugă la urmă născocirile la preț
023.778
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 159
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “șoferul de taxi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/201311/soferul-de-taxiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMai dreptate, galbenul (cal), simbol biblic al descompunerii...
nu, mai bine și ție.
nu, mai bine și ție.
0
îmi place tonul puțin glumeț care destinde frunțile și ridcă întrebări în acelaș timp
numai bine