Poezie
grande valse, grivei!
1 min lectură·
Mediu
mă întorceam asear-acasă –
ce chindie! –
toți lăutarii îmi cărau bagajul
o haină fără mâneci enșpe foi
valsam neobosit
mai potriveam grilajul
vitrinei șifonate
pubelei de gunoi
hei doamne… cum ardea asfaltul!
pingelele-mi turnau pe glezne foc
din sticle încă nu arsesem gazul
și nu dădusem șanțului: noroc!
și parcă drum în piept rupea vioara
atât de trist – uitasem unde stau
băteam încrezător la orice ușă
în pumni și palme mă goneau
e mai! vă cânt pentru cireșe!
eu sunt de la oraș – nu am gustat…
un clovn celest cu nasul roșu
cu sărăcia sărăciei m-a distrat
și-n tumbe mi-a turnat jidvei
c-o-ndemânare cum ar prinde osul
căzut din cer în salt grivei
043.781
0
căzut din cer în salt grivei
duhnește plăcut a jidvei și mă îmbeți cu o poezie frumoasă!
sfârșitul nu este chiar \"din vin!\", este din amar.
Cu mare respect pentru cine cinstește vinul
VDG