Poezie
file de rechin
1 min lectură·
Mediu
pe solzii voștri n-am cerut nici un ban
nu-s pescar nici pește de oameni
am dus la gură și-am cântat în limba mea
lumea subacvatică
lumina
feliilor de carte
tot mai des văd tineri cu rucsac și glugă pe cap
o sihăstrie între panouri de reclame îi frământă
ei sunt scafandrii care vor ajunge la mal
cu membre lipsă
mai bine împarți peștele tău cu ei decât
să-i înveți să-și înfigă în cârlig sufletul
fosforul
potasiul
fierul
pot lega cu lanțul genetic
paternități nemuritoare
tu crezi? că-n aer nu se pot întinde plase
că a respira nu-i tot una cu datul din mâini
toate minunile se rezumă la lacrimi la sânge
și învieri mincinoase
să înotăm așadar oricum ne va ajunge curând
ucigașul perfect
între dinți și coadă
inima noastră i se dă sau este luată
nimeni nu ne întreabă nimic
035.020
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “file de rechin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1825371/file-de-rechinComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CPAutorul textului de mai sus este unul dintre poeții adevărați ai Agoniei.Eu i-aș reproșa, (deși poate că \"reproș\" e prea mult spus) metaforele care amintesc de poezia mai veche, de genul \"să-i înveți să-și înfigă în cârlig sufletul\" sau \"pește de oameni\". Interesant versul \"pe solzii voștri n-am cerut nici un ban\". Panoul de reclame scoate poemul din zona de secol 19. Se simt și unele influențe din Nichita, probabil unul dintre modelele în poezie ale autorului.
0
VMmulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
aveți dreptate, domnule Plopeanu, după cum există mamifere acvatice, tind să cred că și noi, oamenii, suntem niște pești aerieni.
Cătălin, mă convingi încă o dată că tu clasifici poezia după elementele sale primare (istoricește, sub aspectul timpului său), pe când eu încerc să mă raportez la universalitatea sa (dincolo de isme, de tendințe, tendoane și alte articulații degenerabile); eu cred că altceva \"scoate poezia din secolul 19\", dar n-am să dezbat aici pe această temă; am să spun doar atât, dacă ai avea dreptate, simplul fapt că un autor scrie în secolul xxi (și) cu elemente specifice secolului 19 ar implica următoarele: i) sau el nu poate scrie altfel, ii) sau nu se citește ce se scrie, adică nu se vede pădurea semantică de copacii vocabularului, caz în care defrișarea unei poteci, dacă nu este imposibilă, este cumplit de anevoioasă - nimeni nu străbate o pădure... din principiu; dimpotrivă, alții se tem pur și simplu de aceia care locuiesc în adâncurile ei; din orice sens ai veni, din inima pădurii sau din centrul orașului, lizierea e o formă de periferie.
încă o dată, vă mulțumesc pentru prezență.
aveți dreptate, domnule Plopeanu, după cum există mamifere acvatice, tind să cred că și noi, oamenii, suntem niște pești aerieni.
Cătălin, mă convingi încă o dată că tu clasifici poezia după elementele sale primare (istoricește, sub aspectul timpului său), pe când eu încerc să mă raportez la universalitatea sa (dincolo de isme, de tendințe, tendoane și alte articulații degenerabile); eu cred că altceva \"scoate poezia din secolul 19\", dar n-am să dezbat aici pe această temă; am să spun doar atât, dacă ai avea dreptate, simplul fapt că un autor scrie în secolul xxi (și) cu elemente specifice secolului 19 ar implica următoarele: i) sau el nu poate scrie altfel, ii) sau nu se citește ce se scrie, adică nu se vede pădurea semantică de copacii vocabularului, caz în care defrișarea unei poteci, dacă nu este imposibilă, este cumplit de anevoioasă - nimeni nu străbate o pădure... din principiu; dimpotrivă, alții se tem pur și simplu de aceia care locuiesc în adâncurile ei; din orice sens ai veni, din inima pădurii sau din centrul orașului, lizierea e o formă de periferie.
încă o dată, vă mulțumesc pentru prezență.
0
Cu stimă
PP