e luna plină de raskolnici

te recunosc aici și îți mulțumesc pentru acest poem.Nu lăsa inocența asta poetică să te părăsească iarăși.

poate sună nepotrivit, chiar l-am scris gândindu-mă la cele spuse de către tine; dar... există două tipuri de sincerități: a sincerității în unu și a sincerității în doi; se pare că preferi sinceritatea în unu...

nu prea ma taie capul cum e cum sinceritatea unu, doi.
Oricum e bine ca esti tu in ce ai scris aici.Ce sa fac, m-ai invatat sa iubesc simburele din poezia ta si nu coaja.

mergând pe mâna \"sintezismului\" tău (și, aici, îți dau dreptate; și pentru mine cei mai mari poeți români sunt sinteziștii\" [(Eminescu: filozofia asiatico-germană + Lermontov), N. Stănescu (D. Stelaru + Lorca), N. Labiș și L. Dimov (fără de care M. Cărtărescu nu ar fi avut habar cum se scrie Poezia), îmi permit să afirm: nu sâmburele contează, nici coaja - importantă e \"tăria\".

cu drag,
Vasile Munteanu

s-ar putea ca in poezie coaja sa fie forma si aici ai dreptate tu, forma e esentialul artei poetice; eu vorbeam de semintele(floarea soarelui, dovleac) pe care le mancam si scuipam cojile.Departe de o metafora prea eleganta, am vrut sa spun ca sunt destui care scuipa coji pe agonia si nu numai, in lume in litere la ora asta.Tu mi-ai dovedit ca poezia ta poate fi sambure amar, dar pur si care vindeca si asta caut cand te citesc.
Cu aceeasi afectiune,Elena

Dat fiind ca ati utilizat aici un ritm melodios, poezia \"curge\" semibacovian prin realitate dar versul al treilea din prima strofa rupe ritmul, eu as fi optat pentru \"sincere si trist frumoase-n suflet\", pentru ca, la o femeie usoara dar sincera, frumusetea are ceva ce vibreaza trist.
In rest, imi place, vindeca mai mult decat cerceteaza si se reciteste cu placere.

Pe de alta patre, d-le Munteanu, intrucat dvs. ati avut amabilitatea sa ma mai luminati si in alte randuri, v-as ruga si acum pt. cateva lamuriri, in calitate de editor:

1. Cum de apare la Texte o poezie care nu are puse diacriticile la titlu, si mai primeste si doua stelute, din moment ce eu am texte care zac si acum in atelier numai pentru ca le-a lipsit la prima postare o virgula si chiar daca acum nu mai necesita imbunatatiri (ex. \"Lacrima lui Adam\"). Mentionez ca din aceasta cauza am renuntat la a mai reface alte texte, pentru ca dupa orice modificare se intorc in atelier. Sa recunoastem ca cei mai castigati sunt cei care scriu fara semne de punctuatie de la cap la coada, fara litera mare, de fapt, o justificare perfecta pentru evitarea unei munci in plus si a eventualelor greseli. Si un excelent imbold pentru ignoranta generatiilor viitoare. In plus, expresia \"poem de unica folosinta\" a fost, aici, evidentiata, cand am folosit-o eu, in urma cu vreo 2 luni, (\"poezie de unica folosinta\"), tot un titlu, nu a observat-o nimeni. Chestie de sansa.
2. Cum de apare la Recomandate textul lui Cirtorovschy, \"Dimineata\" care are in subtitlu, direct pe prima pagina \" ficare cu P. ma-sii\"?

Cu scuzele de rigoare si multumiri, F.Abel

Domnule Florian Abel:

în primul rând, vă mulțumesc pentru lectură și pentru observație; aveți, desigur, dreptate în ceea ce privește \"măsura\" textului de mai sus.

în al doilea rând, asupra problemelor ridicate de dv, deși ele nu au legătură cu acest text (personal, v-aș recomanda să aduceți în discuție texte sau autori chiar în paginile respective) voi încerca să răspund la fel de punctual:

1. i) într-adevăr, titlul textului respectiv nu are diacritice; dar textul are - prin urmare, nu cred că un text merită încadrat la Atelier pentru o scăpare ce poate fi corectată între timp; vă asigur de faptul că citesc în primul rând texte, nu diacritice; precum și că aplic același criteriu indiferent de numele autorului.
ii) nu știu ce îi motivează pe alți autori care scriu fără semne de punctuație, vă asigur că motivele pentru care eu am renunțat la semnele de punctuație nu sunt nici comoditatea intelectuală (\"fuga de muncă în plus\", după cum o numiți), nici \"justificarea eventualelor greșeli\";
iii) textul indicat de dv (\"Lacrima lui Adam\") a fost încadrat la Atelier de un alt coleg; dacă doriți lămuriri asupra acestui aspect, solicitați acest lucru în subsolul textului respectiv, posibil să vă ofere și argumente; eu vă pot spune următoarele: nu este suficient să redactați corect un text pentru ca el să părăsească Atelierul; probabil că v-ați simțit nedreptățit după ce ați corectat textul și el a reintrat în Atelier; era evident că motivul este altul, trebuia să întrebați \"De ce?\"; de regulă, eu, atunci când observ singur sau când un coleg îmi atrage atenția că un autor al unui text verificat de mine dorește explicații, răspund; dar nu îmi permit să răspund în locul altcuiva.
iv) în ceea ce privește titlul, \"Poezie de unică folosință\", aveți dreptate, exprimarea vă aparține; cu această ocazie, vă pot spune că eu sunt editorul care a aprobat textul dv pe prima pagină, deci - întâmplător sau nu - ați nimerit persoana potrivită, eu sunt vinovat că nu am reținut expresia; însă nu îmi puteți reproșa că pentru această expresie (fericită) nu am evidențiat și textul dv prin \"înstelare\";

2. în ceea ce privește ultima problemă ridicată de către dv, subtitlul poeziei \"Dimineața\", a lui V Ciortorovski, iar ați nimerit bine: eu am recomandat acel text; prin urmare, vă pot răspunde \"la obiect\": deși neaoșă (sau poate tocmai de aceea...), formularea subtitlului cu pricina este o expresie al cărei rol este unul cât se poate de literar, anume acela de a reda în mod figurat o idee; am considerat că nu este o vulgaritate gratuită saqu una utilizată în scopul captării atenției amatorilor de limbaj facil.


cu speranța că am atins toate problemele ridicate de către dv,
Vasile Munteanu