în căpătâiul unui prieten citit

prietene! pământul nu ne-ncape
iar panegiricele au miros de chin
ai luat din viața noastră jumătate
și chiar și ultimul pahar cu vin

frumoase versuri, demne de o prietenie sincera.. nu am ce comenta, imi ramane placerea citirii.

ionut.

prietenul căruia îi este adresată această poezie este, pe rând: un Marțian (A. - :) ), un \"regeîntreregi\", un Poet și un păscător de capre; defectul lui este că uneori uită și amestecă rolurile; norocul lui că noi, prietenii lui și singurii lui ochi, îl iubim și îl iertăm de fiecare dată :); regret că te chinui cu echivocul, ți-am scris toate acestea ca să le citească el...; mulțumesc.

Vasile,de ce trebuie sa explici ?\"adrisantul\" il stiu numai eu,unul din miile poate ,de cititori...e de ajuns ca mi-ai sugerat o ...directie ,sa zic asa repede si asta cu uneltele poeziei...Ionut a vazut bine,
felicitari

Am citit-o si m-am reintors. mi-a placut. din nou cu ceva de punctat. :)))

te invidiez că ai reușit să îți dai seama despre cine este vorba, eu mă chinui de ani buni și încă îmi scapă multe lucruri; chiar, despre cine este vorba? :); mulțumesc pentru lectură și pentru apreciere.

Vasile,cred ca nu m-ai inteles bine,n-am spus-o ironic iar cat priveste adrisantul meu,nu ti-l spun pentru ca nu-l cunosti...am vrut sa spun ca meritul poemului tau e ca ,a creat starea de a avea oricare cititor\"prietenul\'sau,adrisant...
salutari si nu cred ca te-am suparat laudindu-te putin (si,sincer, nu din complezenta)

Cristina: mulțumesc pentru sensurile incluse în punct(are) :).

Ioan: departe de a mă fi simțit jignit; am încercat numai să înțeleg sensul întrebării tale: \"de ce trebuie să explici\"?; mulțumesc pentru precizare.

superba partea a doua a poeziei.
\"druizii îngropau în inimi scoici
cu sângele întors spre templu \"

si finalul, da.
voi trimite si eu poezia unui prieten.

sper să fie cu aviz de primire; multe înțelesuri se pierd pe drumul către stonehenge; chiar și poștașul împietrește de două ori...:); mulțumesc.