Poezie
domnul îngereanu și corul
1 min lectură·
Mediu
sunt ciung de înger
recunosc
am mânjit clanța bisericii negre cu rahat de ciobănesc mioritic
desigur
nu vă mirați
sunt satirul acela din pronaos
care vinde în loc de lumânări șervețele
mozaicul răsună
glezne prelungi
îl străbat cu frecvența stelelor căzătoare într-o noapte senină
dimineață voi fi din nou ursuz:
- arhiMede(-mi voi reproșa)
douăzeci de copite
e mult
nu!
pieptul orgii este un coșciug
însămânțat cu oase moi
de apă
cât v-ați hlizit deja bătusem ușa
de toc
așa cum bați o toacă
nu vă gândiți la cuie – e banal
zic să lăsăm turiștilor destinul
da...
nu mai am nimic de spus
crește-o arsură sub zăpezi imaginare
de-aceea dimineața e mai frig
cât să-ți strângi umerii cu pașii de pe drumuri
și tot ce-ai spus ce-ai făcut se izbește de oameni de lucruri
cu îndârjirea piticilor din poveste
023.476
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “domnul îngereanu și corul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1807663/domnul-ingereanu-si-corulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMmulțumesc, Geta: în primul rând, pentru că ai găsit răgazul lecturii, în al doilea rând, pentru că ai văzut întregul de dincolo; în general, îți dau dreptate, nici eu nu agreez identificarea prin \"mioritic\" și îngroș rândul acelora care preferă ca, în locul crizei metafizice, căreia ciobanul i se lasă pradă, ar fi preferat ca acela să pună mâna pe ghioagă, dar... istoria se face și se scrie cu ajutorul literaturii; nu mai știu cine afirma că istoria nu este literatură; părerea mea este că nu există literatură mai coerentă ca istoria (chiar și criteriul corespondenței putând fi unul... discutabil); de asemenea, m-am bucurat că ai observat că am încercat să realizez un antagonism stilistic între început și final.
același,
Vasile Munteanu
același,
Vasile Munteanu
0
Versurile de final sunt foarte pe placul meu. De asemenea: \"crește-o arsură sub zăpezi imaginare\"