Poezie
indigoul unei logici ilicite
1 min lectură·
Mediu
p1: lupul dacic a fost mâncat de oi
p2: pescarii biblici au fost mâncați de pești
______________________________
C: rahatul și curvele sunt inepuizabile
//
mă simt străin și-aș vrea să strig morților mei: lopeților!
ați zvârlit grămezi de pietriș peste țara zeilor anonimi
//
moartea este o vidanjă venele vă vor fi smulse
din voi nu va mai curge vin pâinea voastră cu mâini
nu va hrăni nici stăpânii nici câinii
purtând la gât crucifixuri
veți desfunda veceuri în care oricum la sfârșit
veți fi îngropați
//
lepăd orice carte înapoi în raft
cu scârba unuia care zvârle o lanternă stricată
nici o literă nu merită vara mai mult decât satisfacția
pe care numai o băutură rece ți-o poate oferi
nu nu mai putem cumpăra nimic
nimic fiind al nostru
atât mai putem: să ne vindem
și asta ieftin
și asta cât mai curând
023.541
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “indigoul unei logici ilicite.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1791739/indigoul-unei-logici-iliciteComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMumbra Mătrăgunei la Muntele Sfânt :)
poetul este (sau ar trebui să fie) o sălbăticiune care poate descifra limbajul naturii; rostirea sa ar trebui să constituie un jurnal de călătorie prin viață și printr-o lume care, dincolo de diversitate, este animată de același spirit care l-a ales pe el, poetul, de a fi purtătotrul său de cuvânt; ceea ce nu constituie o stare de suflet, reprezintă o violentare a naturii (atât a naturii naturale, cât și naturii umane); iar pentru o astfel de comunicare nu e nevoie de tratate științifice și de experimente sofisticate, ci de simpla obervare a unui arici, de exemplu, pe care vulpea, pentru a-l mânca, pentru a-l face să se deschidă, urinează; da, există o simplitate a vieții și a morții, un magic pe care numai aceia care mai cred că lumea nu se reduce numai la tehnologie o pot întrezări.
eh, cum trec anii :)
mulțumesc.
poetul este (sau ar trebui să fie) o sălbăticiune care poate descifra limbajul naturii; rostirea sa ar trebui să constituie un jurnal de călătorie prin viață și printr-o lume care, dincolo de diversitate, este animată de același spirit care l-a ales pe el, poetul, de a fi purtătotrul său de cuvânt; ceea ce nu constituie o stare de suflet, reprezintă o violentare a naturii (atât a naturii naturale, cât și naturii umane); iar pentru o astfel de comunicare nu e nevoie de tratate științifice și de experimente sofisticate, ci de simpla obervare a unui arici, de exemplu, pe care vulpea, pentru a-l mânca, pentru a-l face să se deschidă, urinează; da, există o simplitate a vieții și a morții, un magic pe care numai aceia care mai cred că lumea nu se reduce numai la tehnologie o pot întrezări.
eh, cum trec anii :)
mulțumesc.
0
ce mai ramane?
să ne vindem
și asta ieftin
și asta cât mai curând
p.s. iar bietul arici nu intelege nici macar inutilul...
cu placerea lecturii, de ceva ani