Poezie
Parcul Câinilor și excavatorul
1 min lectură·
Mediu
peste pantofii mei mulți poeți au vomat
peste pantofii mei a curs sânge
și firele de iarbă se culcau la pământ când treceam
prin cercurile de câini
prin pădurea de mame ferindu-și copiii în brațe
cea mai fragedă carne coapsa ei mi s-a spus
că ar fi și am rupt
înfingând dinți de apă în maluri
valurile sufletului au purtat din ce în ce mai departe
mângâierile
cântecul
fotografii pe care sarea în curând le-a șters
azi trupul meu e-un parc în care cresc noi case
alei și bănci și flori excavatoarele înghit
și numai paseră de-aș fi
peste rugina
ce va cuprinde brațul lor voi sta-ntr-o zi
lătrând cu aripile peste ochi închise
023.518
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “Parcul Câinilor și excavatorul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1791240/parcul-cainilor-si-excavatorulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMDan: în primul rând, îmi place că ai remarcat sufletul din buldozer; în al doilea rând, despre \"valurile sufletului\", dacă îl analizezi așa, frust, la nivelul metaforizării, da, ai dreptate, e ceva încălzit și reîncălzit; aș sugera o interpretare la nivelul discursului; acei dinți ce rup cu ritmul valorilor, acele îndepărtări (de mângâieri, de cântec, de figuri și imagini cunioscute - în definitiv, de o anumită vârstă) care se sting concentric, asemnea undelor, în direcție opusă mușcăturilor).
mulțumesc pentru lectură și pentru semn.
mulțumesc pentru lectură și pentru semn.
0
\"prin pădurea de mame ferindu-și copiii în brațe\"
\"cea mai fragedă carne coapsa ei mi s-a spus .că ar fi și am rupt2
și finalul ( mă refer la ultima strofă) de excepție.
..nu mi-a plăcut însă : \"valurile sufletului au purtat din ce în ce mai departe
mângâierile\"...care după părerea mea e un vers slab și foarte folosit.
cu prietenie
dan h.