Poezie
monografie
1 min lectură·
Mediu
culeg brândușe în alunișul de la rucăr
pășesc în degete covorul mov din brădet
primii fluturi zboară încet
prea încet
să nu-i îngălbenească raza de soare
să nu-i albească prima înserare
cu ochi cerniți
în fântânile călimărilor
pe pleașă turme moi dau glas
abur de ploaie
cucul cântă
măcrișul râde acrișor lăcustei care se avântă
cu picioarele ei zvelte și lungi
prin cerul înverzit în dungi
și-n vârf de iarbă și cuvinte
bobul de apă care minte
că-s însetat și că sunt viu
mugur de cel care-o să fiu
lepăd hainele dezbrac păcătuirile
sub vârful crucii gârla îmi vâltorește
amintirile
și cu pietre numai bune de făcut broasca
unui înger care-și spăla aripile
i-am nimerit basca
sau himera
sau aura
și tot mai grea îmi e carnea
iar în piept mai înaltă gaura
trupul meu râpă din cea fără fund
mușchi de pădure în care m-afund
și-mi cresc din gură ferigi fragi și bureți
când le veți culege o să mă vedeți
054.765
0
când le veți culege o să mă vedeți\"
placut