Poezie
polygonum hydropiper
1 min lectură·
Mediu
iată inima
dincoace gura
lumii țesându-mă cu toată dantura
neuronii mei ca boabele în păstaie
gândesc pe ei de frică
și sar la bătaie
unde întâlnesc piept fără cravată
lasă condeiul și pun mâna pe lopată
guler alb
guler alb
răscroit peste carotidele cu pulsul calp
iată copiii
iată-ți fiii
iată scriitorii
iată-ți chiorii
cu un ochi vânzându-se pe sine
pentru vinul băut în coajă de pâine
cine nu donează un organ
cine nu scrie
e un cățelandru de hârtie
n-are chip [fracție] piatră funerară
n-are chip [fracție] bancnotă
doarme_gătește_își face nevoile în trup
ca într-o rulotă
zic unii că nu înțeleg scrisul meu
eu îi cred
fiindcă limba lor e bună de preș
e bună de pled
sub tine și deasupra
învelitului îi place somnul
că ceilalți i se adresează
cu:
domnul
în sus
în jos
glonț tras dintr-o gură de os
023.133
0
Mi-a placut mai ales:
neuronii mei ca boabele în păstaie
gândesc pe ei de frică
și sar la bătaie
da, este bataia cu flori provensala, probabil.