pe-un petic de mare

scriam pe-un colț de masă sub neoane

vacarmul umed

coșuri de tutun

și amețit de mine și de alții

am încercat dezgustul să mi-l spun:

tăceți! eroi ai mânecilor scurte/ cu dâra voastră care încă lasă apă/ de mame/ peste care au să treacă/ oceanele gravide în curând// cor veseliei de cuvinte calpe/ sonoritate de tristeți mânjite/ și dinții voștri – maluri moi lovite/ de leșurile ciungilor pescari// neputincioși smaraldul a străpunge/ cosmetizați estetica facilă/ în teorii de care le-ar fi silă/ rechinilor balenelor cu pui// în barca asta plină de saltele/ colacii au fost roși de șobolani/ zadarnic peticiți spărturile cu bani/ vă dă de gol privirea rătăcită

dar josnicia inimii-i adâncă

la masă am primit necunoscuți

cu stare

și am mototolit hârtia-n buzunare

și lângă ei m-am pus pe joc și cânt