Poezie
fatalitate
1 min lectură·
Mediu
năpădesc
mie însumi între brațe deschise
orizontul mă strânge fără milă de gât
norii – carpiene de olar metafizic –
îmi frământă inima
înlutită frumos în urât
fulgeră sânge
râme albastre
mi se strâng în creier aproape duios
inelat peste glezne
ca un duh fără aripi
înierbit îmi e cerul
primăveri de vâscos
de te-nstrăinează
orice loc
sau nimic
în lume
nu-ți mai place
este semn
că altul
s-a născut
în curând
din lume
vânt
îți face
cioburile-ți
vor dormi
destul
într-un beci
de casă părăsită
o nălucă
de urcior
de os
va tânji
la forma
ne-mplinită
023.280
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “fatalitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/167769/fatalitateComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMîn beci cresc trandafiri de vin/ mă sorb prin ei și-apoi mă mir...; mulțumesc pentru îndelungata atenție într-o deplină zi a domnului.
0
cioburile-ți
vor dormi
destul
într-un beci
de casă părăsită
o nălucă
de urcior
de os
va tânji
la forma
ne-mplinită
O poezie care picură ca roua pe un boboc de trandafir.