Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

în tren cu anna karenina

1 min lectură·
Mediu
în minuscule cești de cafea din piele
luna părea tulburată de zaț
am cuprins-o familiar pe după umeri
și i-am spun monoton: las-o moartă!
albul nopții avea ceva din solemnitatea imortelelor
urâțenia absolută
părea frumusețe pentru că în fiecare zi o însoțea
aceeași culoare
în obraji
dezvelind oglinda în care s-a rujat anna karenina
nu pe buze
pe dinți
apăsat cu dragoste încât s-a spart tubul imposibil
de măsurat în ruble
tăieturile nu aveau alt
rost decât să sângere
frânturile de speranță
erau ținute în sticle de camfor
poate vor folosi când se va întâmpla marea curgere
linul pieptănat al părului
în lung
croirea cămășii de noapte
în care
nu încăpea și sânul stâng
ană ană îi spuneam dar nu înțelegea nimic în română
râdea și da politicos din cap
așa cum dau păpușile de ținut pe bord în mașină
în ochii parcă atinși de cataractă
se făcea deodată lumină poate
erau farurile unei alte fericiri rulând pe contrasens
fără frână
fără claxon
la brațul unui domn de pică
ridică-te, ană, ridică! pe mine cui mă lași?
- domnule
trebuie să coborâți – mi-a zis vecina de compartiment:
elegant pieptănată
rujată
sâni opulenți –
ați ajuns la iași
023.974
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
198
Citire
1 min
Versuri
40
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “în tren cu anna karenina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/167132/in-tren-cu-anna-karenina

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
No, Ted, că de citit le citesc eu agale pe tătie poeziile tale, da\' amu aici nu am mai putut să tac, văzând cum anna karenina stă în fiecare femeie de-alături, indiferent ce destinație are. Fain e că prima strofă nu m-ar fi dus la final, iar acest element de surprindere a cititorului, pe care îl regăsesc la tine, mă face mereu să revin, fiindcă știu că nu nu nu, oricât de monton e glasul trenului, în poeziile tale mereu se schimbă un decor, un personaj, un sens, un rost...

\"ană ană îi spuneam dar nu înțelegea nimic în română
râdea și da politicos din cap
așa cum dau păpușile de ținut pe bord în mașină
în ochii parcă atinși de cataractă
se făcea deodată lumină\"

Și, da, poate erau doar farurile... dar aici, pentru originalitatea compoziției, pentru \"jocul de-a sensurile\", pentru imaginile bine redate, pentru cursivitatea planurilor, pentru actualul din discursul poetic, pentru lipsa oricăror forțări în expresie, aprind și eu o lumină. Merită găsită poezia și de alți trecători. :)

Ela

Ela
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
mulțumesc pentru curajul cuvântării :).
0